RETROSPECTIVĂ - Bulgaria a fost în 2008 oaia neagră a Europei

Anul 2008 a început cu speranţe mari pentru Bulgaria, care spera să poată profita în sfârşit de îndelung aşteptata aderare la UE. Anul ar fi trebuit să fie liniştit pe scena politică, alegeri legislative urmând să aibă loc abia în 2009. În cele din urmă însă, Bulgaria a pierdut în 2008 fonduri europene  de aproape 1 miliard de euro, din cauza eforturilor insuficiente de a combate ceea ce mulţi consideră a fi cea mai mare problemă a ţării - corupţia.

Instrumente noi pentru combaterea unei corupţii vechi

Pe 1 ianuarie 2008, bulgarii au fost anunţaţi că o nouă superagenţie, Agenţia de Stat pentru Securitate Naţională (SANS), a fost înfiinţată de premierul Serghei Stanişev, care a prezentat-o drept soluţia Guvernului pentru combaterea crimei organizate şi corupţiei la nivel înalt, creând astfel o mulţime de aşteptări. Agenţia a primit bani, resurse şi prerogative legale pentru a interveni în aproape orice sferă a activităţii. Deşi salutată de Comisia Europeană, înfiinţarea agenţiei nu a fost foarte bine primită de fostul ministru de Interne Rumen Petkov, pentru că a creat un al doilea front în combaterea crimei organizate. Salariile mai mari decât media ale angajaţilor agenţiei au generat tensiuni în rândul poliţiei, iar la sfârşitul anului mii de poliţişti au manifestat pentru prima oară în istorie pentru a cere salarii mai mari.

Opoziţia, pe de altă parte, a pus la îndoială autoritatea agenţiei şi a criticat lipsa de control parlamentar asupra acesteia. Deşi controlul parlamentar era stipulat de lege, acest lucru nu s-a întâmplat în 2008, pentru că opoziţia a refuzat să se alăture unei comisii parlamentare special înfiinţate, protestând faţă de numărul de locuri deţinute de majoritatea aflată la putere. Toate acestea au făcut ca agenţia şi şeful ei, Petko Sertov, să trebuiască să facă eforturi pentru a-şi justifica existenţa. 

Pe de altă parte, acţiunile concrete ale agenţiei au fost controversate. Prima ei măsură a fost împotriva unui site care publica articole anonime cu acuzaţii despre vieţile personale ale unor politicieni de top, inclusiv despre preşedintele Gheorghi Părvanov. Site-ul funcţiona de câteva luni când agenţia a anunţat că acesta publică informaţii clasificate şi trebuie închis, refuzând să precizeze sursa acestora.

Totuşi, SANS a reuşit să obţină arestarea mai multor oficiali importanţi din Guvern acuzaţi de conflicte de interese, abuz de putere sau luare de mită. A fost cazul lui Ivan Lekov, şeful adjunct al Agenţiei de Stat pentru Tineret şi Sport, şi al lui Marius Ţakov, guvernator adjunct al regiunii Sofia, amândoi arestaţi în septembrie.

Aceasta a fost însă şi luna în care agenţia a fost implicată în cea mai mare controversă. În lipsa comisiei parlamentare speciale, singurul control posibil exercitat de Parlament asupra agenţiei era prin intermediul Comisiei de Afaceri Interne şi Siguranţă Publică, care supraveghează serviciile speciale şi este condusă de Mincio Spassov, membru al Mişcării Naţionale pentru Stabilitate şi Progres (NMSP), partener în coaliţia de guvernare.

În septembrie, Spassov a declarat în presă că agenţia i-a verificat în mod nejustificat convorbirile telefonice şi pe cele ale altor parlamentari, generând un val de paranoia în societatea bulgară. Şeful SANS a refuzat iniţial să comenteze, dar în cele din urmă a recunoscut că este adevărat. El a afirmat însă că faptele nu au făcut obiectul unei decizii a agenţiei, fiind acţiunile individuale ale unor angajaţi, care au fost demişi. Scandalul a afectat credibilitatea agenţiei.

Scandaluri şi fonduri europene sistate

O serie de rapoarte negative ale Comisiei Europene despre eforturile Bulgariei de a combate corupţia a transformat comunicarea dintre Sofia şi Bruxelles într-o succesiune de ameninţări şi încurajări. Mai multe scandaluri de corupţie din 2008 au dovedit că Bulgaria mai are multe de făcut multe la acest capitol.

Primul şi cel mai mare scandal de corupţie l-a implicat pe Veselin Gheorghiev, şeful Fondului Naţional de Infrastructură Rutieră. Scandalul a izbucnit în ianuarie după ce presa a scris despre un conflict de interese în care era implicat acesta. Compania condusă de fratele mai mic al lui Gheorghiev primise de la instituţia condusă de acesta contracte în valoare de 60 de milioane de euro din fonduri europene. Miniştrii de Finanţe şi al Dezvoltării Regionale nu au reacţionat, iar Gheorghiev nu a demisionat înainte să se sesizeze Comisia Europeană. Abia în octombrie, procurorii au decis să îl pună sub acuzare pentru încălcarea legii licitaţiilor publice.

Un alt scandal care a stârnit interesul publicului în 2008 a fost cel în care a fost implicat grupul Mario Nikolov/Liudmil Stoikov, care ar fi deturnat milioane de euro din programul SAPARD. Cazul se bazează pe investigaţiile începute în 2006 de Oficiul European Antifraudă (OLAF). În iulie 2008, un raport al OLAF afirma că milioane de euro sunt deturnate de o "reţea criminală formată din peste 50 de bulgari, europeni şi companii offshore, controlată şi/sau finanţată de oamenii de afaceri bulgari Mario Nikolov şi Liudmil Stoikov, suspectaţi de legături apropiate cu actualul Guvern". În octombrie, Nikolov şi alte opt persoane au fost puse sub acuzare pentru deturnare de fonduri europene.

În lumina acestor scandaluri, nu a surprins pe nimeni când, în iulie, CE a decis să suspende finanţări de circa 800 de milioane de euro şi să retragă acreditarea a două agenţii bulgare de plăţi. În noiembrie, ţara a suferit încă o lovitură costisitoare, pierzând definitiv 220 de milioane de euro din programul de preaderare PHARE, după ce Bruxelles-ul a decis că Guvernul bulgar nu a făcut suficient pentru a combate corupţia din două agenţii guvernamentale. Pierderea banilor venea, în plus, în contextul crizei financiare şi economice.

Tocmai această criză este considerată de unii analişti occidentali una dintre explicaţii pentru asprimea Comisiei Europene faţă de Bulgaria. Bruxelles-ul a vrut să demonstreze contribuabililor europeni că urmăreşte cu grijă modul cum sunt cheltuiţi banii lor, cu atât mai mult cu cât în 2008 politicienii au început să se gândească la alegerile europene din 2009.

Viaţă politică agitată

Spre deosebire de 2007, când Bulgaria a avut două scrutine, unul local şi altul european, 2008 a fost an preelectoral, abia în 2009 urmând să aibă loc alegeri legislative. În ultimul an de mandat, cele trei partide ce formează coaliţia de guvernare - Partidul Socialist Bulgar (BSP), NMSP (a fostului rege Simeon al II-lea) şi Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi (NMRF, al minorităţii turce) - nu au fost foarte preocupate de stabilitatea Guvernului, pentru că niciunul dintre partidele de opoziţie nu a fost dispus să rişte un scrutin anticipat. Principalul partid de opoziţie, Cetăţenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei (GERB) al primarului Sofiei, Boiko Borisov, s-a concentrat pe consolidarea bazei electorale în ţară, în perspectiva viitoarelor alegeri. Sondajele continuă să arate că GERB este cel mai popular partid politic.

În această situaţie, cea mai mare ameninţare pentru coaliţie venea dinspre potenţialele conflicte interne. Pericolul a devenit concret în aprilie, după demisia ministrului de Interne Petkov. Acesta a fost nevoit să demisioneze după ce a recunoscut că s-a întâlnit personal cu persoane anchetate pentru corupţie, controversatul om de afaceri Plamen Galev şi Anghel Hristov, cunoscuţi ca "fraţii Galev". Demisia lui Petkov a fost urmată de o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, care a fost respinsă de Parlament. NMSP s-a abţinut de la vot şi nu a sprijinit Guvernul, declanşând nemulţumirea lui Stanişev şi cea mai serioasă criză prin care a trecut Guvernul de la formarea sa, în 2005. NMSP şi-a explicat decizia prin scandalul care îl înconjoară pe Petkov, însă analiştii au luat-o drept un semn că partidul, în scădere în sondaje, încerca să îşi găsească o identitate în perspectiva alegerilor din 2009.

Situaţia s-a rezolvat discret între liderii celor trei partide, Stanişev (BSP), Simeon Saxa-Coburg (NMPS) şi Ahmed Dogan (MRF), rezultatul fiind o remaniere guvernamentală. Patru miniştri au fost înlocuiţi fără explicaţii clare şi a fost înfiinţat un post nou în Guvern - vicepremier fără portofoliu, cu sarcina de a supraveghea cheltuirea fondurilor europene. Meglena Plugcieva, care era ambasador în Germania, a fost rechemată pentru a prelua această funcţie.

În 2008, opoziţia a fost la fel de dezbinată ca în ultimii opt ani. Majoritatea problemelor celor trei partide aflate la putere nu au fost cauzate de presiunile opoziţiei - cu excepţia cazului demisiei lui Petkov, în care Democraţii pentru o Bulgarie Puternică au avut un rol important - ci de conflictele interne.

A fost cazul MRF, mişcare a bulgarilor de origine turcă, condusă de Ahmed Dogan, aflată la putere din 2001. În octombrie, secretarul lui Dogan, Ahmed Emin, s-a sinucis într-o reşedinţă a partidului, în camera alăturată celei în care se afla şeful partidului. Sinuciderea este încă investigată, dar a ridicat întrebări cu privire la controlul agresiv exercitat de Dogan în partid, lucru confirmat de foşti membri. A fost o lovitură serioasă pentru ambiţiile electorale ale partidului, iar Dogan a suspectat o conspiraţie împotriva sa.