Jurnalul Annei Frank, "Magna Carta" şi "Cântecul Nibelungilor", incluse de UNESCO în Memoria Lumii
Povestea adolescentei evreice care şi-a povestit viaţa, în vremea ocupaţiei naziste din Olanda, înainte de a fi deportată în lagărul de concentrare unde a murit, a fost inclusă în registrul Memoria Lumii al UNESCO, alături de legenda lui Siegfried şi a Brunhildei, "Cântecul Nibelungilor".
Anne Frank, născută într-o familie de evrei din Germania, a emigrat, împreună cu familia, la Amsterdam, în vara anului 1933. După ce Olanda este ocupată de nazişti, în 1940, familia Frank este nevoită să se ascundă, într-o "anexă secretă" a unei clădiri, împreună cu alţi prieteni. Pe 4 august 1944, Gestapo-ul descoperă ascunzătoarea, iar Anna este deportată la Auschwitz. În octombrie 1944, Anna şi sora ei, Margot, au fost mutate la Belsen, unde au murit de tifos, cu putin timp înainte de sosirea Aliaţilor. Mama Annei a murit la Auschwitz.
La finalul războiului, Otto Frank, singurul supravieţuitor al familiei, s-a întors la Amsterdam, unde a găsit jurnalul ţinut de Anna, înainte de a fi deportată. Jurnalul a fost publicat prima oară la Amsterdam, în 1947 şi s-a vândut în întreaga lume în mai mult de 25 de milioane de exemplare. În româneşte, a fost tradus în 1959 şi publicat la Editura Tineretului, iar regizorul Alexandru Hausvater a pus în scenă povestea, la Teatrul Evreiesc de Stat.
"Cântecul Nibelungilor", unul dintre cele mai faimoase poeme istorice ale lumii, alături de "Epopeea lui Ghilgameş" şi "Mahâbhârata", dar şi "Operele complete" ale canadianului Norman McLaren, una dintre figurile majore ale cinematografiei de animaţie, figurează pe lista celor 35 de noi titluri incluse de UNESCO în patrimoniul de memorie al lumii, ajuns acum la 193 de documente. "Magna Carta", editată în 1215, adesea asimilată documentului fundamental al democraţiei britanice, a devenit, de asemenea, un reper al memoriei lumii.
Registrul de Memorie reuneşte patrimoniul documentar cu valoare universală, indispensabil recuperării istorice şi sociale. " Patrimoniul documentar este oglinda lumii şi a memoriei sale. Dar această memorie este fragilă. În fiecare clipă, părţi de neînlocuit ar putea dispărea", îşi justifică UNESCO gestul de a aduna, sub egida sa, documentele care surprind momentele definitorii din istoria umanităţii.
Mai multe articole despre:
UNESCO