Când a scris piesa Cântareata cheala (1950) - piatra de hotar în ceea ce s-a numit "teatrul absurdului" - Eugène Ionesco a imaginat mai mult versiuni posibile pentru finalul spectacolului. În una dintre aceste versiuni, actorii parasesc scena care ramâne goala mult timp, spectatorii dau semne tot mai vadite de enervare, atmosfera degenereaza pâna în momentul în care vreo zece figuranti, vociferând si urlând, navalesc pe (...) Citește mai departe...