Dialog halucinant între mama fetiței găsită moartă în canapea și colegii săi: ”Dacă eram criminală, nu te omoram până acum?”
De îndată ce au aflat din presă despre crima îngrozitoare, colegii de muncă din Spania ai mamei fetiței de 12 ani, care a fost găsită moartă în lada de sub canapea, au încercat să obțină o mărturisire de la ea cu privire la ceea ce știe despre fiica sa.
În timpul discuțiilor cu colegii săi, a ieșit la iveală că femeia ar fi mințit într-una din zile, spunând că a vorbit cu fiica sa în România și că aceasta i-ar fi cerut să o sune, scrie Stiri Diaspora. Confruntată cu acuzațiile și întrebările colegilor săi de muncă, femeia pare să fie mai degrabă iritată de situația prezentată. Alți colegi români de la ferma din Spania, unde lucra mama fetiței, au povestit despre ce se întâmplă în țară în timp ce îi filmau reacția.
După confirmarea autorităților din România că trupul neînsuflețit găsit în lada canapelei aparține fetiței de 12 ani, autoritățile din Spania au reținut-o pe femeie. Simona a fost audiată în Spania prin intermediul unei videoconferințe și apoi eliberată, după ce autoritățile române au trimis mai multe întrebări prin intermediul unei comisii rogatorii.
Discuția Simonei cu colegii săi arată modurile în care femeia încearcă în nenumărate rânduri să nege implicarea sa în crimă și să ocolească întrebările
Coleg: Păi, tu n-ai cum să nu știi de fată dacă erai în țară când a murit.
Mama fetiței: Măi ea pleca și nu...
Coleg: Era putrezită sub pat la voi în casă! Ai dormit cu mortul în casă și nu ai știut?
Mama fetiței: Păi eu de unde să știu?
Coleg: Cu mortul în canapea.
Mama fetiței: Eu de unde să știu?
Coleg: În ladă la canapea.
Mama fetiței: Deci, dacă eu mă sculam la 4 dimineața și plecam cu mama, fata a plecat la tată. Eu am dus-o de vreo două ori la tată.
Coleg: Eu nu te cred!
Mama fetiței: M-am dus până la poartă...
Coleg: Eu nu te cred.
Colegă: Nu e, mă, minți mult, mă, Simona, minți mult. Știi de ce?
Coleg: Tu nu plângi după fata ta, ați omorât-o și nu plângi.
Mama fetiței: Nu pot, pe cuvântul meu, mă înțeapă ceva, dar nu pot.
Coleg: „Pentru că ești în panică mă, că ți-ai omorât copilul.”
Mama fetiței: „Nu am omorât pe nimeni, copilul era la mama.”
Coleg: „Ai zis că copilul era bine la mama că stătea acolo și că te duci la muncă cu ea. Păi când te vedeai cu ea nu o întrebai dacă e bine copilul?”
Mama fetiței: „Eu nu sunt în relații bune cu soțul. Și fata când îmi zicea mami vreau la tati, eu o duceam cu mașina până acolo aproape, ea intra în curte și eu plecam.
Coleg: În cât suntem azi, mă? În 5, mă, în 5. În 5. De două luni e treaba, nu?
Mama fetiței: Da.
Coleg: Deci pe 5 aprilie era în țară.
Mama fetiței: Da.
Coleg: Deci după 5 aprilie e treaba. Erai aici în Spania, munceai cu noi aici?
Mama fetiței: Nu eram, mă, nu.
Coleg: Păi și copilul tău era sub pat.
Mama fetiței: Măi, dacă eram criminală. De ce vorbești aiurea? Nu te omoram până acum? Nu vezi că nu… Criminalii omoară, eu așa știu, dar eu nu am făcut nimic.
Coleg: Nu, tu ai ajutat la acoperirea copilului tău.
Mama fetiței: N-am auzit nimic, nu te auzi ce spui, mamă?
Coleg: Ăla o omorât-o.
Mama fetiței: Măi, nu știu nimica, decât...
Coleg: Ăla o omorât-o și tu l-ai ajutat.
La un moment dat, unul dintre muncitori îi arată femeii știrile de la tv, încercând să îi explice că au fost descoperite detalii noi despre crimă și că povestea pe care ea o spune nu este adevărată.
Coleg: Acum jumătate de oră s-a dat la Antena 3!
Mama fetiței: Ia dă. Ia uite! Femeie găsită. Vezi! E femeie, nu e copil, vezi că nu e fata mea moartă?
Coleg: Copil e!
Mama fetiței: Du-te mă de aici, că e femeie.
Coleg: Aia e veche! Știrea aia nouă de azi, bă, vezi că până la urmă s-a dovedit că e trupul unei copile de 12 ani!
Coleg: Poți să faci ce vrei. Noi acum două zile de minute, când ne jucam cu o sticla aia, când mi-ai dat și mie pe afară, mi-ai spus că ai vorbit cu fata.
Mama fetiței: Da, măi, eu am zis eu la mișto că am vorbit cu fata.
Coleg: Cum poți mă să vorbești pe la mișto când spui că vorbești cu copilul tău? Nu e la mișto treaba asta. Ai vorbit cu fata ta? Și ai zis că ți-a zis fata "mami, îmi trebuie și mie un telefon".
Mama fetiței: Am zis că eu mă duc cu banii acasă și îi iau telefonul.
Coleg: Uite, măi… de ce minți atâta? Ai zis că ai vorbit cu fata.
Mama fetiței: Măi, am zis cuvântul că am vorbit cu ea, dar nu că-i trimit bani.
Coleg: Păi poate ai dormit aici și ți-a apărut aici și te-a întrebat "mamă, de ce m-ai omorât?”
Mama fetiței: Ferească-mă Dumnezeu.