INGE LEHMANN, educată de o mătuşă a lui Niels Bohr, a descoperit nucleul intern al Pământului
INGE LEHMANN a concluzionat în 1936, după mulţi ani de studiu, că nucleul Pământului nu este format dintr-o singură sferă lichidă, ci că există şi un nucleu intern, cu o structură diferită. Teoria sa a fost rapid adoptată de seismologi, inclusiv de celebrul Charles Richter, care dă numele scării în care se măsoară cutremurele. GOOGLE aniverseaza 127 de ani de la nasterea lui INGE LEHMANN.
INGE LEHMANN s-a născut pe 13 mai 1888 în Copenhaga, fiind fiica unui psiholog. După terminarea liceului, a studiat matematica la Universitatea din Copenhaga şi la Cambridge, acolo unde și-a început și activitatea didactică. După ce a început să lucreze cu geodezistul Niels Norlund, I s-a trezit și interesul pentru seismologie a crescut.
INGE LEHMANN a murit pe 21 februarie 1993, la 104 ani, în Copenhaga și, pe lângă numeroase premii pe care le-a primit, în cinstea ei au fost botezate un asteroid, o medalie oferită de Uniunea geofizică americană, dar şi un pod şi o porţiune de drum, toate în SUA.
INGE LEHMANN a trebuit să îşi oprească în mare parte cercetările în 1939, odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial şi ocuparea Danemarcei de către Germania. Daneza s-a mutat în SUA în 1953, după ce în ultimii ani petrecuţi la Copenhaga relaţiile cu ceilalţi colegi din Institut se deterioraseră.
Nucleul Pământului este partea centrală, cea mai profundă a Pământului, care este situată sub manta și, probabil, constă din fier și nichel solid, cu un amestec de alte elemente siderofile. Nucleul începe de la 5.150 km de la scoarța terestră, și are o grosime de 1.300 km.
Nucleul terestru are 31,5 % din masa totală a Pământului și numai 16,2 % din volumul acestuia, nucleul având densitatea medie de 10 g/cm³ pe când densitatea medie a globului este de numai 5,5 g/cm³. Stratul superior al nucleului Pământului este numit zona nucleu-manta sau era numit "discontinuitatea Wiechert-Gutenberg" sau din cauza discontinuității sale numit Stratul-D (cu o grosime 200 - 300 km) fiind cercetat prin metode seismologice.
Nucleul intern și extern
Stratul nucleului intern situat cel mai central în interiorul Pământului întinzându-se în adâncime între 5.100 și 6.371 km. Nucleul Pământului este constituit dintr-un amestec solid de fier și nichel. Presiunea din acest strat atinge milioane de bari și temperaturi între 4000 și 5000 °C, temperaturi asemănătoare celor din petele solare. Unele ipoteze presupun că asemănător Soarelui și în centrul Pământului ar exista hidrogen comprimat sub formă solidă (având o structură metalică) care ar putea proveni ca materie primă din Soare.
Stratul nucleului extern fiind situat între adâncimile de 2.900 și 5.100 km, se află într-o starea de agregare fluidă constituit dintr-o topitură de fier și nichel care probabil conține urme de sulf și oxigen, aici fiind temperaturi de cca. 2900 °C. Această topitură metalică fiind un bun conductor electric, sub acțiunea de rotație a Pământului ar fi răspunzătoare de magnetismul terestru.
Conform studiului „Equatorial anisotropy in the inner part of Earth’s inner core from autocorrelation of earthquake coda”, nucleul interior al Pământului are un miez cu un diametru estimat la jumătate din cel total, aproximativ 1200 km, format din cristalele de fier orientate pe direcția est-vest. INGE LEHMANN