VIDEO Culisele statului paralel | Premierul Radu Vasile, o glumă în loc de reformă. Cum a netezit guvernul său drumul spre NATO și UE

”Acest guvern extrem de fragil, cu toată presiunea mediatică, cu o presă potrivnică, a reușit să facă lucruri care cu câteva luni înainte erau considerate că duc România la colaps”, declara Radu Vasile, premier în perioada 1998-1999.

Profesor universitar, cu un simț al umorului dezvoltat, de multe ori premierul Vasile prefera să glumească în loc să vorbească serios despre reformele atât de necesare.

În mandatul lui Radu Vasile, România ajunsese în pragul incapacității de plată. Prima măsură adoptată de premier a fost să le interzică miniştrilor apariţiile televizate. Aceştia aveau voie să vorbească doar la radio, 20 de minute pe lună. 

Radu Vasile moştenise de la Victor Ciorbea o ţară precum o oală sub presiune: TVA-ul crescuse de la 18 la 22%, benzina și gazul își dublaseră prețul, iar unul din trei români trăia sub limita sărăciei, cu 3 dolari pe zi.
”Problema principală a românilor de astăzi sunt prețurile care cresc și firește datorită cursului… arătați-mi din cei care s-au perindat pe aici care au soluții pentru oprirea creșterii prețurilor”, spunea premierul.

”Mă duceam la el, de pildă, să fac un interviu, că erau probleme grave, cu economia, nu știu ce… și omul juca șah. Dumnezeu să-l odihnească, juca șah pe calculator, în birou, la guvern...”, a povestit jurnalistul Cristian Tudor Popescu.

Astfel, cu un premier jucător... de șah, popularitatea CDR scădea dramatic. Dar Radu Vasile rămânea un premier senin. Semnase privatizarea uzinei Dacia către Renault și restabilise relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional, după ce predecesorul său, Victor Ciorbea, eşuase în negocieri. În plus, premierul puncta și în domeniul bancar.
”O serie de astfel de pierderi economice s-au încheiat. Faptul că s-a restructurat sistemul bancar… deci, în Bancorexul ăsta despre care știe toată lumea s-au băgat 2 miliarde de dolari pentru a fi ținut în viață. Guvernul a avut curajul să facă ceea ce a făcut”, declara atunci premierul. 

La nici un an de la numirea lui Radu Vasile în funcția de premier, pe fondul dezamăgirii populației, se ajungea la Mineriadă. În ianuarie 1999, 15.000 de mineri, în frunte cu Miron Cozma, au inceput sa marsaluiasca din Valea Jiului spre Bucuresti. 
La Costești, în județul Vâlcea, minerii au fost întâmpinați de jandarmi. A urmat o luptă îngrozitoare, de o sălbăticie ieșită din comun.
Minerii au rupt barajul jandarmilor și au luat peste 1.000 de prizonieri. Printre ei, câțiva comandanți ai jandarmilor, dar și prefectul județului Vâlcea. La București, oamenii ieșeau în stradă împotriva acțiunilor minerilor și pentru apărarea democrației.
Cu presiunea minerilor în spate, Radu Vasile a fost nevoit să negocieze cu Miron Cozma. A urmat așa-numita pace de la Cozia, făcută la mănăstire, în miros de lumânări și gaze lacrimogene. Premierul a fost nevoit să accepte toate revendicările minerilor și astfel au fost evitate luptele de stradă care se puteau încheia tragic. Minele nu au mai fost închise și au continuat să funcționeze în pierdere multă vreme. Mineriada din 99 se incheiase, dar revoltele sociale continuau.
”Vă atrag atenția că o parte din aceste mișcări erau bazate pe protocolae semnate și nerealizate de guvernele anteriore”, a declarat atunci premierul.

În primăvara anului 1999 a izbucnit războiul din Kosovo și NATO avea nevoie de ajutorul României. Avioanele Alianței cereau acordul statului român pentru a survola spațiul aerian către fosta Iugoslavie. Emil Constantinescu l-a oferit imediat. Drept răsplată, în toamnă a venit la București Tony Blair. Astfel, drumul României către Uniunea Europeană era netezit.
Tot în mandatul lui Radu Vasile, la Bucureși a ajuns și Papa Ioan Paul al doilea. Vizita Papei întorcea România cu fața spre lumea civilizată și semăna speranța de mai bine. Înaltul Pontif era primul Papă care vizita o țară ortodoxă în 2000 de ani de istorie creștină.

La  56 de ani, la jumătatea lunii decembrie, în 1999, Radu Vasile  părăsea Palatul Victoria. Nu singur, ci impreuna cu ficusul care îi împodobea biroul. A fost un scandal uriaș la vremea respectivă, deoarece Radu Vasile nu dorea să părăsească funcția, iar Emil Constantinescu nu avea un mecanism constituţional clar să-l schimbe. Miniştrii săi au demisionat unul după altul, pentru ca după plecarea lui Radu Vasile, majoritatea să se intoarca pe aceleași funcții in Palatul Victoria.

Astfel, după 1 an și 8 luni în fruntea Guvernului, Radu Vasile se întoarce în Senat. În 2000, trece de la țărăniști la Partidul Democrat, unde rămâne până la finalul carierei politice. Dincolo de activitatea politică, fostul premier ţărănist Radu Vasile a avut și o scurtă carieră literară. Pe 3 iulie 2013, Radu Vasile a murit într-o clinică din Israel, unde era supus unui tratament împotriva cancerului de colon, care i-a măcinat ultimii ani de viață. A rămas în memoria colectivă drept premierul care spunea bancuri când năvăleau necazurile.

Andrei Pleșu, fost ministru de Externe, l-a descris poate cel mai bine: ”Radu Vasile avea un fel pitoresc de a expedia repejor orice convorbire cu interlocutori străini, începând cu «What’s the problem?» şi terminând cu «No problem!».”

Traian Băsescu își amintea că Radu Vasile a fost un premier bun când România trecea printr-o perioadă foarte grea. ”Azi, chiar dacă vrem cu toţii autostrăzi, toţi trebuie să ştim că fără aprobarea lui Radu Vasile drumurile naţionale ar fi rămas cum erau înainte de revoluţie”, a spus fostul președinte.

Radu Sârbu, fostul lider țărănist, și-a exprimat convingerea că Radu Vasile a fost un premier al reformelor. ”Sunt în măsură să afirm, cu toată răspunderea, că în perioada Guvernului Radu Vasile s-au făcut reformele determinante pentru relansarea economiei României, începând cu anul 2000 până la criza din 2008”, a declarat acesta.