Sărbătoare 16 aprilie. O mare sfântă este cinstită de Biserică astăzi. Cui trebuie să spui "La mulți ani!"
Este zi de mare sărbătoare pentru credincioși. Mari sfinți sunt pomeniți în calendar.
Ortodoxe
Sf. Mc. fecioare Agapia, Irina şi Hionia
Greco-catolice
Sf. m. Agapia, Irina şi Hionia. Sf. Bernadeta Soubirous
Romano-catolice
Ss. Bernadeta Soubirous, fc.; Benedict Iosif Labr
Sfintele Muceniţe fecioare Agapia, Irina şi Hionia sunt pomenite în calendarul creştin ortodox în ziua de 16 aprilie.
Aceste trei tinere erau surori şi au trăit în părţile Tesalonicului, în vremea împăratului roman Diocleţian (284-305), persecutor al Bisericii.
Părinţii lor nu erau creştini, dar ele îşi închinaseră viaţa lui Hristos.
Sfintele Muceniţe Agapia, Irina şi Hionia au fost aduse înaintea conducătorului Sisinie. Au fost îndemnate să se închine zeilor dar rămânând statornice în credinţa lor au fost întemniţate, lăsate un timp şi aduse din nou la judecată.
În timpul nedreptei judecăţi au fost întrebate cine le-a sfătuit să se dea de bunăvoie la o primejdie aşa mare, la care fecioarele au răspuns: "Primejdia aceasta este vremelnică, dar folositoare; căci dintr-însa se naşte slava cea veşnică". Demnitarul le-a ordonat: "Împliniţi porunca împărătească şi jertfiţi zeilor". Iar sfintele fecioare au răspuns: "Noi aducem jertfă de laudă lui Dumnezeu, iar diavolului nu vom jertfi niciodată. Deci nu nădăjdui, că nu ne vei întoarce de la Domnul nostru Iisus Hristos, ci fă cele poruncite ţie de împăratul tău cel pământesc, precum şi noi facem cele poruncite de Împăratul nostru cel ceresc". (Vieţile Sfinţilor)
Neînduplecarea lor l-a mâniat pe slujbaşul imperial, care a poruncit ca Agapia şi Hionia să fie arse de vii.
Irina, cea mai tânără dintre ele, a fost ameninţată cu aceeaşi moarte, dacă nu se leapădă de Hristos şi nu jertfeşte idolilor. Dar nimic nu a putut să o înspăimânte. I s-a spus în cele din urmă că are să fie dusă într-o casă de desfrâu.
Şi a fost dusă de doi ostaşi spre casa de desfrâu, dar din rânduială dumnezeiască pe drum a ajuns singură pe un deal foarte înalt, iar odată ajunsă deasupra acelui deal nimeni nu a mai putut să urce la ea. Ostaşii au început atunci să tragă cu arcul asupra ei. Rănită fiind s-a culcat pe pământ şi şi-a dat duhul său Domnului, numărându-se cu mucenicii.