Germania, aliată a Rusiei pe piaţa gazelor
Germania şi Rusia merg mână în mână pentru a controla piaţa gazelor din Europa. Iar cea care pierde este Europa de Est, uitată într-o Uniune Europeană cu mai multe viteze. După ce ani de zile s-a bucurat de preţuri preferenţiale, în timp ce Polonia şi Bulgaria, de exemplu, au plătit în mod nejustificat sume exorbitante pentru gazul rusesc, acum Berlinul i-a acordat Gazpromului toate permisele necesare pentru un gazoduct ce va transforma Germania în principalul centru de tranzit al gazelor naturale. Şi aceasta în contextul în care Occidentul se grăbea să-i aplice sancţiuni Rusiei după cazul Skripal, dar şi în plină criză siriană. Mai trebuie amintit că Berlinul a susţinut numai declarativ raidurile din Siria ale Statelor Unite, Franţei şi Marii Britanii. Cancelarul Angela Merkel a ţinut să spună clar că ţara sa nu se va implica activ.
Două documente explozive ale Comisiei Europene arată că Rusia, prin intermediul Gazprom, s-a folosit de poziţia sa dominantă pe piaţa gazelor pentru a-şi promova interesele politice. Astfel, gigantul rus a taxat Polonia cu 350 de dolari pentru o mie de metri cubi de gaz, în timp ce Germania plătea numai 200 de dolari. Aceasta în condiţiile în care transportul către Germania ar fi trebuit să fie mult mai scump. În plus, în timpul crizei gazului din 2009, Gazprom i-a interzis Poloniei să se aprovizioneze cu gaz din altă parte. Statele baltice sunt şi ele la mâna gigantului rus controlat de Kremlin - preţul gazului variază foarte mult de la un stat la altul, în funcţie de politicile adoptate de acestea faţă de Moscova. În tot acest timp, însă, Germania s-a bucurat de o relaţie privilegiată. Iar Bulgaria, izolată şi în totalitate dependentă de gazele Moscovei, a fost transformată, pur şi simplu, într-un vasal al gigantul rus. Documentul Comisiei Europene se referă la vecinii de la Sud de Dunăre ca la victimele unui „abuz exploatator”.
În cea mai lungă anchetă din istoria UE, ce a durat trei ani, Bruxelles-ul a identificat trei practici abuzive ale Gazpromului care şi-a asigurat o poziţie dominantă în 8 ţări din Centrul şi Estul Europei. Scopul acestor practici a fost să segmenteze piaţa internă a UE pentru a proteja politica de preţuri a Gazpromului. A inclus restricţii teritoriale precum clauze de destinaţie şi restricţii la export în toate contractele de furnizare, indiferent dacă era vorba despre distribuitori sau consumatori industriali. Gazprom a împiedicat, de asemenea, vânzarea transfrontalieră de gaze. În plus, a impus preţuri exorbitante ţărilor cu care a avut diferente şi a limitat posibilitatea renegocierii. O altă neregulă este faptul că gigantul rus a folosit o formulă de preţ bazată pe indexarea preţului gazului natural la oscilaţiile preţului barilului de petrol. Însă cele două produse nu pot fi substituite unul cu altul foarte simplu. Au costuri diferite de producţie, iar dacă petrolul este folosit, în principal, pentru transport, gazul este folosit pentru încălzire şi pentru a genera curent electric.
Pe tot acest fond, vin aprobările date de Germania pentru o nouă conductă de gaze, Nord Stream 2. Potrivit unui comentariu publicat în Adevărul, acest gazoduct va lăsa, aparent, Europa de Est pe mâna Germaniei dar, în realitate, Rusia va fi implicată major în acest colţ de lume. Potrivit analiştilor, proiectul nici măcar nu se justifică, în condiţiile în care există deja o infrastructură imensă gazieră pe care Uniunea Europeană o foloseşte la jumătate. În final, Nord Stream 2 îi va oferi un avantaj economic consistent Rusiei, într-un moment în care sancţiunile economice impuse după anexarea Crimeii sunt şi astăzi valabile iar vulnerabilitatea energetică a Estului Europei se va acutiza.