Laurențiu Botin: Cine a pus otrava-n spirt?
De mic știu că în fiecare casă era o sticlă cu un lichid albastru, o culoare superbă, care ustura rău când mama îl punea, cu grijă infinită, pe urmele din războiul pe care îl duceam zilnic ori cu fotbalul din curtea școlii, ori cu copacii din care furam corcodușe. Mai târziu, renumita sticlă cu o cruce roșie pe ea am văzut-o în altă ipostază.
Elev fiind, boboc la un liceu de marină, am făcut ochii mari când într-un parc din Tulcea, am văzut doi bărboși, vajnici lipoveni, care duceau la gură cu delicii lichidul albastru. Apoi înfulecau câte o foaie de salată verde. Zic, băă, aștia beau spirt, către un coleg mai răsărit. Cei doi m-au auzit și au început să râdă. Repede am uitat întâmplarea. Până când, o cunoștiință m-a rugat să aduc de acasă, plecam în vacanță, 10 su 15 sticle. Zic, păi ce aici nu se gsește? Așa am aflat că în zonă spirtul nu era doar un alcool sanitar ci marfă de contrabandă, se dădea cu rație. Dacă aveai spirt, sau vodcă, puteai face troc cu icre sau pește cu nemiluita. Anii au trecut și am văzut frecția Diana. O sticluță mică cu un lichid cu miros înțepător. Deși pe ea scria de uz extern, frecția se bea cu delicii. Apoi Carmolul. Și mai târziu, legendele urbane mi-au povestit de țuica din pufoaică, din electrozi, din tot ceea ce poate fermenta.
Nu am gustat, nu sunt un băutor, dar m-am amuzat, zic, uite ce inventivi sunt drojdierii. Reporter fiind, am întâlnit o altă dimensiune, pe aceia care, în cel mai bun caz au orbit, majoritatea au murit, după ce au băut “mitilicul” din instalațiile uzinale. Legenda a rămas, alcoolul obținut prin diverse mijloace, nevoia de a te turmenta nu am înțeles-o niciodată. Zilele acestea aflu că la Iași, mai multe persoane au murit după ce au băut un fel de alcool sanitar. Și toată lumea se întreabă ce a pus producătorul în lichidul albastru, să-l prindem și să-l arestăm. Păi ce să pună, același mitilic. Că alcoolul curat e scump, accizat. Dar cred că omul nu s-a gândit că spirtul lui, pentru dezinfectare, ar putea fi îndoit cu suc sau apă minerală, așa au declarat cei care au supraviețuit, poate deveni mijloc de îmbătare rapidă.
La Chișinău, asta ca să nu fim singuri, drojdierii au băut dezinfectantul din mijloacele de transport în comun. Cea mai recentă măsurătoare a popoarelor alcooliste plasează România în top 5 în UE. În fața noastră câteva țări din fosta Uniune Sovietică. Dacă slavii au un ADN aplecat către tărie, nu înțeleg de ce românii sunt acolo în top. Probabil că sărăcia și promiscuitatea te împing să treci, cu spirt sau fără, într-o altă realitate. Alcoolismul este peste tot. Și e la fel de periculos ca drogurile. Noi ignorăm evideța, se bea pe rupte, de la vârste fragede. Și când nu ai bani, spirtul poate deveni băubil. Așa că, nu mai otrăviți spirtul, românii vor să-l bea!
Acesta este un pamflet real, nu faceți așa ceva, e otravă!