Transalpina se întoarce: prostie pură sau crimă cu premeditare?

Cu riscul de a părea un bunic plicticos care repetă amintiri din armată, mă văd nevoit să reiau studiul de caz al celebrei Transalpina, drumul inutil şi exorbitant de scump care suie în Parâng la 2150m şi coboară apoi în Valea Lotrului, in the middle of nowhere, cum se zice. Nu de alta, dar cazul pare că va exploda zilele astea în freza unor liberali ca Orban şi Vosganian, care au făcut presiuni ca miniştri pentru aprobarea acestui proiect absurd. Şi în freza cine mai ştie cui, care a continuat cuminte investiţia după aceea, deşi ştia ce hram poartă contractorul Romstrade, recte Nelu Iordache, omul cu avionul şi probabil bidon transpartinic de fonduri.

Parcă văd că se vor consuma zilele astea zeci de ore de emisie TV, cu moderatori isterici sau în poziţia ficus, cu sau fără Orban şi Vosganian prin studiouri, cu atârnători de-ai lui Ponta trimişi să facă garagaţă politică – deci o mare pierdere de timp cu strigături confuze unii peste alţii, adică ceea ce trece la noi drept dezbatere, dar cu pierderea completă a fondului problemei: anume că înainte de execuţia proastă sau neregulile financiare, această investiţie nu trebuia să existe în primul rând, după orice logică a bunului simţ.

Cu alte cuvinte, marea ei problemă e chiar oportunitatea, înainte de proasta execuţie şi mânărelile survenite ulterior. Şi ne întoarcem la vechea întrebare, discutată cu ocazia celuilalt dosar Vosganian, cel cu gazul ieftin pentru Ioan Niculae: cât de departe putem merge cu acceptarea prostiei guvernamentale ca apărare contra inculpării penale, dacă lucrurile s-au derulat procedural corect? Până unde putem spune, “a fost decizie politică a unui guvern legal ales, deci bună-proastă, asta e”, când inoportunitatea deciziei respective sare în ochi, se vede din avionul lui Nelu, să zic aşa, iar neglijenţa şi fuşereala în alocarea unor sume importante sunt uluitoare şi documentate negru pe alb?

In cazul de faţă, cât de cretin să fii ca să spui că o investiţie de 400 milioane euro “permite accesul la domeniul schiabil X…” din moment ce drumul stă închis din toamnă şi până în primăvară, exact ca Transfăgărăşanul, din cauza condiţiilor meteo la acele altitudini? Adică, e asta o gogomănie de oportunitate suficient de mare ca să devină penală?

In plus, un elev de clasa a Va care se uită pe harta de mai jos vede că accesul la Obârşia Lotrului şi noua pârtie de schi de lângă lacul Vidra, una foarte ok (când vor fi gata amenajările) există dintotdeauna pe DN7A (cu verde), vechiul drum care merge pe vale şi deci e deschis traficului şi peste iarnă. Pentru ce să traversezi un munte de 2200m ca să ajungi într-o vale unde există deja un drum? In caz că se dorea o investiţie utilă în zonă, putea fi reabilitat chiar DN7A, cu maxim 10% din costurile Transalpina, mai ales că iese la Brezoi, în Valea Oltului, deci se va lega cu viitoarea autostradă Piteşti-Sibiu.

Mai multe, pe contributors.ro