De ce Adormirea Maicii Domnului nu e motiv de întristare. 5 lucruri uluitoare despre Sf. Maria Mare

Adormirea Maicii Domnului. Potrivit Tradiției, adormirea Maicii Domnului a fost vestită de de Arhanghelul Gavriil. Sfântul Maxim Mărturisitorul, cel care a redactat "Viața Maicii Domnului", spune că Arhanghelul Gavriil întinzându-i ramură de finic, i-a grăit: "Fiul și Domnul tău te cheamă: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! Astăzi, așa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pământului, așa vei bucură de oștirile cerești prin urcarea ta, cea binecuvântată care ai făcut să strălucească încă și mai mult sufletele sfinților", scrie CrestinOrtodox.ro.

Adormirea Maicii Domnului. După ce a fost înștiințată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea această la viața veșnică, Fecioara Măria i-a întărit pe cei apropiați prin cuvintele: "Nu faceți din mutarea mea pricină de doliu, ci umpleți-va de bucurie și mai mare. Doresc să merg la Fiul meu, Cel ce dăruiește tuturor ființă și viață. Și când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog și să mijlocesc pentru voi, pentru toți creștinii și pentru lumea întreagă, că Cel ce o judecă în milostivirea Să, să se milostivească de toți credincioșii și să-i întărească și să-i ducă pe calea vieții, iar pe cei necredincioși să-i întoarcă și să-i facă pe toți o singură turmă a Bunului Păstor care și-a dat sufletul pentru oile Sale și le cunoaște și ai Săi îl cunosc!"

Adormirea Maicii Domnului. Apoi a mulțumit Domnului pentru toate, iar Mântuitorul a venit la ea împreună cu cetele îngerești și i-a zis: "Fericită fii și să se bucure inimă ta. Pentru harul care ți-a fost dat, tot sufletul care va chemă numele tău cu sfințenie nu va fi lepădat, ci va află mângâiere și milostivire în această viață și veacul viitor. Iar tu intră în sălașurile cele veșnice cu pace, bucurie că să vezi slavă mea și să te bucuri prin harul Duhului Sfânt". După aceste cuvinte, Maica Domnului și-a dat obștescul sfârșit. Și-a încredințat sufletul Fiului ei. În icoană Adormirii Maicii Domnului, Fecioară Măria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primește în brațe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb.

Adormirea Maicii Domnului. Apostolii, aflați în acel moment în diferite zone ale lumii pentru vestirea Evangheliei, au fost aduși pe nori pentru a fi prezenți la înmormântarea Maicii Domnului.

Adormirea Maicii Domnului. Trupul Maicii Domnului a fost așezat într-un sicriu de Apostoli. În timp ce era dus spre mormânt, un evreu cu numele Antonie s-a apropiat de sicriu cu gândul de a-l răsturna. Când acesta a pus mână pe sicriu, un înger i-a tăiat amândouă mâinile "fără de veste odată cu orbirea i s-au tăiat și mâinile ce au rămas lipite de pat..." (Acatistul Adormirii, condac 4). Antonie, recunoscându-și greșeală, a primit vindecare și a devenit un mărturisitor al lui Hristos.

Potrivit Tradiției, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Toți cei prezenți au cunoscut că trupul ei nu mai era în mormânt, fusese ridicat la cer, locul unde se află și sufletul ei.
 
Adormirea Maicii Domnului. Sfinții Părinți spun că nu se cuvenea că trupul ei din care S-a întrupat Dumnezeu-Cuvântul, să rămână în mormânt și să fie dat stricăciunii. După cum trupul ei a rămas fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viață pământească la viață cerească.
 
Adormirea Maicii Domnului. Mormântul în care a fost pusă Maica Domnului, a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Fecioară Măria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulți ani după Înălțarea Domnului.
 
 Adormirea Maicii Domnului fiind mutare la viață, nu este zi de întristare, ci de bucurie

Biserica îi numește pe cei trecuți în viață de dincolo "adormiți", termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi. Ea nu vorbește de trecere într-o stare de neființă, ci de trecere dintr-un mod de existența în alt mod de existența. Când Mântuitorul ajunge în casa lui Iair, a cărui fiică, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plângeți; n-a murit, ci doarme" (Luca: 8,52).