Risc major. Ce pot păți bebelușii cu mame supraponderale
Cercetătorii specializaţi în genetică sunt convinşi de multă vreme că sugarii cu mame supraponderale au un mai mare risc de ajunge obezi, însă până în aceste zile, mecanismul nu a putut fi demonstrat.
Studiind celulele din cordonul ombilical al copiilor născuţi de mame supraponderale, un grup de oameni de ştiinţă de la Centrul de Diabet Joslin, Statele Unite, au descoperit că genele cu rol cheie în reglarea energiei celulare şi a metabolismului sunt puternic afectate.
Studiul Joslin arată ca riscul crescut de obezitate poate fi determinat de niveluri ridicate ale anumitor grăsimi și altor substanțe insolubile în sângele matern, care curge prin cordonul ombilical. Un profesor de la o universitate din Brazilia, unul dintre autorii studiului, a început cercetarea analizând celulele ombilicale de la femei supraponderale sau obeze, şi mame cu o greutate normală. La femeile cu greutate normală nu au fost identificate anomalii, însă la cele obeze, lucrurile erau clare.
După ce au colectat celule ombilicale din vena care transporta oxigen si alte elemente nutritive din placenta la embrion, medicii au identificat perturbări metabolice caracteristice pentru obezitate şi diabetul de tip 2, prezente la copil încă de la naştere. Atât la mame, cât şi la sugari, mecanismele genetice care reglează metabolismul lipidelor era afectat.
Analiza sângelui fetal a arătat, totodată, ca nou-nascutii cu mame obeze au un nivel semnificativ mai mare de acizi grași saturați, cu un impact negativ asupra fătului. Studiul a fost început pe 25 de mame selectate din Brazilia, dar va fi extins în zona Bostonului, pentru a se vedea dacă rezultatele sunt similare. De asemenea, vor fi introduse în cercetare mame cu diabet zaharat de tip 1. Urmează, totodată, investigaţii care vor determina în ce fel se transformă celulele stem din cordonul ombilical în celule adipoase.
Toate acestea au un scop ambiţios: identificarea încă din fază embrionară a riscului de obezitate sau a diabetului, pentru punerea la punct, în faza următoare, a unor intervenţii de la caz la caz. Marea provocare a studiului Joslin este de a monitoriza şi interveni în nutriţia copiilor cu risc de obezitate în primii 2 ani de viaţă. Şi asta deoarece autorii sunt convinşi că nimic nu este bătut în cuie la naştere, trebuie doar găsit cel mai eficient moment pentru intervenţie.