Reţeta de investiţii de coşmar a viitorului patron de la Sidex. Lavandă în locul fabricii
Olteniţa. Aici, înainte de 1989, munceau peste 7.000 de oameni pe cele două platforme industriale importante ale oraşului: turnătoria de fontă Turol şi Şantierul Naval.
Galaţi. Până la Revoluţie, la Sidex munceau aproximativ 31.000 de persoane, fiind cel mai mare combinat siderugic din Europa Centrală şi de Est. Cele trei platforme industriale au traversat perioada tranziţiei cumva asemănător: un regres constant. La mijlocul anilor 2000 ambele oraşe au fost ţinta a doi investitori indieni, Lakshmi Nivas Mittal şi familia Gupta, ambii cu scopul declarat de a face afaceri siderurgice. Sidex-ul a devenit Arcellor Mittal şi încă funţionează, având 6.500 de angajaţi, dar ceea ce se întâmplă la Olteniţa este de domeniul comediei absurde.
Ne întoarcem în anul 2005. Atunci au venit pentru prima oară la Olteniţa reprezentanţii familiei Gupta pentru a investi într-o fabrică metalurgică care urma să creeze 500 de locuri de muncă. Suma pe care au promis-o a lăsat cu gura căscată autorităţile locale. „Au spus că vor să investească 156 de milioane de euro în acea fabrică. Vă daţi seama că pe noi ne-a atras, fiind vorba de un oraş în care nu mai se producea aproape nimic”, îşi aminteşte Florian Cercel, fost viceprimar al oraşului.
La început indienii au părut hotărâţi. În 2007 au cumpărat, de la Primărie, CTZ Olteniţa, fosta centrală termică din zonă, şi, de la AVAS, platforma industrială TUROL. În 2008 au mai cumpărat de la Primăria locală un teren de 14 hectare, urmat, în 2011, de un altul tot de 14 hectare.
2012, familia Gupta a achiziţionat de la AVAS şi şantierul naval din Olteniţa, prin firma Evergreen, care nu mai funcţiona. Au ajuns astfel la aproape 40 de hectare de teren pe malul Dunării cu scopul declarat de a construi o fabrică metalurgică.
Continuarea materialului o puteţi citi AICI!