Povestea românului ars de viu de patronul italian, scrisă de un laureat al premiului Nobel
În 14 martie 2000, inginerul român Ion Cazacu, imigrat în Italia fără permis de şedere, se revoltă faţă de patronul, un întreprinzător din Gallarate (Varese) care îl angajase la negru ca faianţar. A cerit să fie pus în legalitate. Cearta se încheie tragic: patronul îi dă foc lui Ion, care moare după o lună de agonie atroce. A lăsat în urmă o soţie şi o fiică. Au trecut 15 ani, patronul a fost condamnat, dar de justiţie nu poate fi vorba.
În cartea "Un om ars de viu", Dario Fo, laureat al premiului Nobel pentru literatură, spune împreună cu Florina Cazacu, rămasă orfană de tată, povestea lui Ion Cazacu; în dialogul publicat de editura Chiarelettere se vorbeşte de nedreptate, abuzuri şi mafie în "jungla sectorului lombard al construcţiilor", scrie gazetaromaneasca.com.
"De această infamie ruşinoasă noi, spectatori deseori indiferenţi, suntem întru totul vinovaţi", spune Dario Fo. "Nu am făcut altceva decât să încerc să mă comport aşa cum m-a învăţat întotdeauna tatăl meu. Nu te da bătută niciodată, nu asista nemişcată la nedreptăţi în timp ce câţiva oameni nemiloşi ne tratează ca pe nişte sclavi", spune Florina.
În cartea-dialog "Un om ars de viu" se spune povestea care se repetă, povestea abuzurilor din lumea muncitorilor; cazul central şi emblematic a lui Ion este numai vârful unei piramide a violenţei care afectează foarte mulţi lucrători: doi muncitori kosovari din Marche au fost ucişi de un întreprinzător local pentru că pretindeau respectarea contractului de muncă, şi însuşi Cazacu este victimă a violenţei.