Părinţii iau alocaţia şi nu îşi înscriu copiii la şcoală: 19.000 de copii nu vor merge în clasa Zero

Oficialii nu au explicaţii concrete pentru diferenţa dintre numărul de copii care primesc alocaţie de la Ministerul Muncii şi numărul de copii înscrişi la clasa zero. Însă, experţii cred că avem de-a face cu o rată a neşcolarizării mult mai mare decât cifrele pe care le raportăm la Bruxelles, conform Adevarul.ro.

Ministerul Muncii plăteşte anul acesta 204.714 alocaţii pentru copiii de 5 ani, 212.484 de alocaţii pentru copiii de 6 ani şi 213.406 alocaţii pentru copiii de 7 ani.

Însă, Ministerul Educaţiei a înregistrat până acum aproximativ 177.400 de cereri de înscriere la pregătitoare pentru anul viitor, în urma celor două etape, iar anul acesta, clasa pregătitoare este frecventată de 193.488 de copii şi în clasa I sunt 192.438 de copii.

Un calcul simplu arată că anual lipsesc mii de copii din sistemul de învăţământ, mult prea mulţi ca să putem spune că dacă nu sunt înscrişi la clasa Zero sunt la grădiniţă, sau la clasa I, aşa cum pretind oficialii de la Ministerul Educaţiei.

Practic, din fiecare tranşă anuală lipsesc în jur de 10.000, oricum ai împărţi copiii între cei trei ani şcolari consecutivi.

Mai mult decât atât, potrivit datelor comunicate săptămâna trecută de Institutul Naţional de Statistică (INS), gradul de cuprindere în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară la începutul acestui an şcolar a fost de 73,4%. Asta înseamnă că în jur de 27% din copiii care ar trebui să frecventeze astăzi şcoala nu sunt cuprinşi în sistem, practic un sfert din populaţia preuniversitară.

Expertul în Educaţie Tincuţa Apăteanu spune că este evident vorba de o rată a neşcolarizării mult mai mare decât cifra oficială de aproximativ 0,2%. Aceasta spune şi cine sunt copiii care lipsesc din sistem. „Este vorba de copiii din familii defavorizate (din mediul rural) şi copiii de etnie romă, în marea lor majoritate“, spune Apăteanu, care atrage atenţia şi că bazele de date nu corespund.

„Ministerul Muncii are o anumită bază de date şi Minsterul Educaţiei are o altă bază de date pe care se bazează în raportările inspectoratelor şcolare. Problema este că inspectoratele şcolare nu prea colaborează cu Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copiilor. Dacă ar face asta, atunci am şti care este abandonul şcolar şi care sunt copiii în risc de abandon şcolar. Sunt nişte date care nu dau bine la Bruxelles, de asta nici nu sunt raportate“, este de părere Apăteanu.

La rândul său, expertul în Educaţie Marian Staş spune că una dintre concluziile pe care le putem trage uitându-ne la aceste cifre este că „părinţii încasează alocaţia şi nu îşi înscriu copiii la şcoală“.

El mai spune că autorităţile ar trebui să le dea de urmă acestor copii şi că nu au scuze pentru faptul că nu s-au coordonat bazele de date, o veche racilă a administraţiei publice româneşti.

„Este o nevoie urgentă de informatizare completă şi de baze de date corect făcute, pentru ca, în momentul în care trec în baza de date un copil nou-născut, automat el să figureze în toate bazele de date: şi la Ministerul Muncii, şi la Ministerul Educaţiei, să ştiu ce e cu el. Dacă nu gestionăm bine bazele de date cu aceste cohorte de copii, riscul este ca viaţa să bată filmul, ceea ce cred că s-a şi întâmplat într-o bună măsură. Părinţii au luat banii, dar nu şi-au mai trimis copiii la şcoală cine ştie din ce motive. Avem de a face cu statistici necorelate, incontestabile, şi cred că responsabilitatea revine şi părinţilor într-o proporţie mare“, este de părere Staş.