Neglijarea educației medicale, o problemă. Ce trebuie să știe toți părinții
De 23 august, dată pe care românii au urât-o din tot sufletul din cauza confiscării semnificaţiei ei de către regimul comunist, vă invităm să meditaţi la o greşeală pe care o perpetuăm în democraţie: neglijarea educaţiei medicale.
Sunt extrem de firave proiectele de educaţie medicală în şcoli, şi asta deoarece încă se pune accentul pe vindecare, nu pe prevenire, fapt care antrenează costuri de 10 ori mai mari. Cheia unei vieţi echilibrate, sănătoase, se află însă în copilărie. Atitudinea în faţa problemelor, alimentaţia nesănătoasă şi maniera în care interacţionăm ca adulţi îşi au originea în primii ani de viaţă.
Din acest motiv, "Fresh-Refresh" vă propune, dragi părinţi, să faceţi presiuni asupra conducerii şcolilor pentru introducerea unor programe obligatorii de educaţie medicală. Iată câteva argumente: România conduce în topul incidenţei afecţiunilor cardiovasculare, hepatice, de nutriţie, numărul persoanelor bolnave de cancer este tot mai mare, suntem fruntaşi la bolile cu transmisiune sexuală şi campioni la stres şi depresii.
Cel mai important pas în prevenirea unor maladii este conştientizarea factorilor care le declanşează. Dar până când educaţia medicală în şcoli va fi o materie la fel de importantă ca matematica, nu ne costă nimic să-l învăţăm pe copilul nostru să nu-şi dorească dulciuri rafinate, covrigi calzi, carne sau băuturi carbogazoase colorate. Îi putem explica faptul că inima trebuie să pompeze sânge în tot organismul, iar alimentele nesănătoase îngustează vasele, prin urmare la un moment dat nu va mai putea lucra. Medicii sunt instruiţi să intervină, dar uneori, sechelele sunt pe viaţă. Un alt aspect pe care adulţii îl neglijează este conştientizarea efectului întreruperii tratamentului.
Cei mai mulţi români care suferă un accident vascular cerebral ajung aici deoarece au întrerupt medicaţia şi s-au bazat pe tratamente după ureche. Dar internetul nu va suplini niciodată facultatea de medicină. În cazul afecţiunilor cardiovasculare, întreruperea tratamentului sau neglijarea acestuia, administrarea sporadică a medicaţiei nu sunt altceva decât o bombă cu ceas. Deci disciplina este al doilea pas important pe care copilul nostru trebuie să-l facă, pentru a putea să-şi gestioneze viaţa ca adult.
Iar al treilea pas, dar nu cel mai puţin important, este mişcarea. Indiferent cât de inteligent ar fi copilul nostru, calculatorul şi notele mari la matematică nu vor înlocui niciodată o plimbare zilnică de 15 minute. Sunt lucruri pe care le ştiam, nu-i aşa? Mai rămâne să le punem în practică. Prevenţia costă mai puţin! a