Legile Puterii: România baronilor locali e în ruine, iar negustorii morții sunt numiți să aibă grijă de noi!
O nouă provocare de a căuta răspuns la întrebarea simplă pe care ne-o adresăm cu toții: de ce nu se poate să schimbăm ceva în această țară? De ce este mai ușor să rămâi complice la neputință? De ce ne complăcem cu ușurință, atunci când ne lovim de incompetenta? De prostie? De rău-voitori? De ce nu ne revoltăm și nu tragem de mână vinovații, pentru ca lucrurile să revină pe făgașul normal în această țară?
România baronilor locali este o țară în ruine: 53 de poduri stau să cadă și nimeni nu reacționează! Asta este țara in care nici după ce se moare nu se face ceva! Politicienii incapabili sau corupți, se joacă la propriu cu viețile noastre. Iar noi dormim, nepăsători în somnul în care ne adânciră barbarii de tirani. Nu cei de afară, ci chiar aceia de pe meleagurile noastre. Ciocoii care au luat frâiele țării și o conduc precum propria lor moșie, ca și cum ar fi stăpâni pe vecie, și nu vremelnici. Incompetența și slugărnicia față de culorile de partid au devenit noile devize pe care sunt puși în funcție-cheie oameni care doar distrug, în loc să construiască.
Apropo de moarte și incompetență: în spitalul din Suceava au murit 3 bebeluși și ca răsplată pentru meritele manageriale, directorul a fost promovat de ministrul Alexandru Rafila sa se ocupe de sănătatea dumneavoastră! Negustorii morții sunt cei numiți să aibă grijă de noi! Asta este Români, țara în care nu se respira de frica! Asta este o boala grea și dacă nu acționezi din timp devine incurabila! Degeaba îți găsești curajul în baston, că nici voce, nici forța, nici putere de muncă nu mai e, pentru a repara ce cu multă indiferenta criminală s-a distrus. Și suferim de o neîncrederea cronică în dreptate, in oamenii cocoțați în funcțiile cele mai importante. A dispărut empatia celor ce decid astăzi, din pix, sănătatea noastră și a copiilor noștri!
Nu știu dacă în Ucraina sunt atâtea poduri cu risc de colaps în contextul războiului! Noi nu avem nevoie de război, că-l avem pe cel dintre noi, nu avem nevoie de bombe că oricum cad! Spitalele ard, autostrăzi oprite de la construcție ba pentru că-s gâze, gândaci, ursuleți și omuleți care sunt plătiți sa facă nimic. Cel mai bine plătit sa încurce și aici, și aici! Și uite așa, in ani, tragi linie și ai nimic! Sau mai grav, ai mai puțin decât ce ți-au lăsat cei de dinaintea ta. Iar ei cu trudă și sânge au construit o țară, o națiune, pentru ca alții să aibă ce să prăduiască și să distrugă! Bine ca se face gălăgie. Si cum sa nu se facă, atunci când oamenilor a început sa nu le mai placa sa își asume responsabilitatea pentru faptele lor și rămân încătușați in jocul defensiv! Câți își doresc libertate? Sau nu își mai doresc pentru ca asta înseamnă și multa responsabilitate! Ce ne sperie așa tare? Lucrurile care ajung să-ți frângă inima îți repară vederea!
Și totuși, în noianul de vești care mai de care mai proaste, primim și un motiv de bucurie. România va intra în spațiul Schengen, la finalul acestui an. Anunțul a fost făcut, pentru presa internațională, chiar de premierul Nicolae Ciucă. Aderarea la spațiul european fără frontiere va elimina așteptările lungi la granițe și va aduce mai mulți investitori în economia românească. De asemenea, șeful guvernului a subliniat că oficialii europeni vor renunța, după 15 ani, la mecanismul care monitorizează statul de drept, dar și combaterea corupției. Asta deși Comisia Europeană a criticat, în fiecare raport de până acum, România pentru că nu a implementat reforme în sistemul de justiție. Nu pot însă să nu îmi ridic semne de întrebare, de ce acum și pe repede înainte am devenit un stat dezirabil pentru partenerii din UE? La o analiză nu foarte amănunțită, îmi răspund că situația geopolitică a determinat greii Europei să își îndrepte atenția și către noi. România este în prima linie, la fel ca și Polonia ori statale baltice, în lupta contra unui nou imperiu rus ce se ridică peste cenușa Ucrainei. Vrem să vedem sau nu, trupele lui Putin își continuă avansul în țara vecină, cu orice preț. Cu orice cost. Este drept că pierderile suferite sunt uriașe, poate nu la fel de mari precum le prezintă aliații, dar suficient de mari încât să provoace tensiuni și frustrări la Kremlin. Armele trimise Kievului lovesc depozitele de muniții și decimează batalioane întregi ale rușilor, dar și ucrainenii suferă la fel de mult. Pe lângă soldații uciși, nevinovații sunt cei care achită nota de plată a războiului. Și în acest context ar marșului morții, care se apropie amenințător de noi, NATO va suplimenta numărul de trupe care vor staționa la noi.
Asta e însă ultima grijă, pentru că, mai abitir decât de război, românii se tem de ziua de mâine. Mulți nu știu cum vor mai ajunge acolo. Prețurile s-au dublat, în cel mai fericit caz, asta pentru că unele alimente s-au scumpit chiar cu mai mult. Dacă acum, la vreme de recoltă, situația este atât de grea, oare cum va fi la iarnă? Când facturile vor veni tăvălug peste popor? Mai este puțin timp până atunci, iar liderii lumii trebuie să se așeze la masa tratativelor ca să pună stop conflictelor. Deja suntem la o singură neînțelegere distanță de o apocalipsă nucleară, alimentară și umanitară.
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir.