MENIU

Judecătoare cu pantofi albaştri există. "E un prim pas spre încredere și comunicare"

<p>C&acirc;t de oportună este o nouă lege a răspunderii magistraţilor? Părerile sunt impărţite</p>

Doamna cu pantofi albaştri există. Judecătoarea care a devenit cunoscută în întreaga ţară după ce o avocată a povestit pe Facebook modul delicat în care a tratat un copil la procesul dintre părinţii săi, lucrează la Judecătoria Blaj. Într-un interviu pentru Agerpres, magistratul spune că un copil nu e niciodată uşor de audiat. Cel mai important lucru e să nu fie traumatizat, aşa că trebuie tratat într-un mod special.

Deşi povestea sa a uimit o ţară întreagă, judecătoarea nu se consideră o eroină.

"Ca judecător în astfel de cauze ești obligat să audiezi minori. Unii au 10 ani, alții 12, alții 16. Unii sunt timizi, alții nu. Unii găsesc puterea să zâmbească, altora le joacă ochii în lacrimi. Nu ai la dispoziție foarte mult timp pentru a găsi calea de comunicare cu acel copil și pentru a încerca să afli ce este mai bine pentru el, fără a-l traumatiza, a povestit aceasta", a afirmat judecătoare cu pantofi albaştri.

Camelia Folea a mai spus că obişnuieşte să ia copiii de mână, pentru a le da încredere.

"Doamnei avocat i s-a părut extraordinar că am luat copilul de mână. E un gest pe care l-am făcut întotdeauna. Indiferent de vârsta copilului. E un prim pas spre încredere și comunicare", a mai spus aceasta.

În urmă cu câteva zile, avocata Mădălina Scutelnicu a povestit, pe Facebook, cum a tratat judecătoarea cazul unui copil. Mama acestuia a cerut dreptul de a-şi vedea micuţul la sfârşit de săptămână. În urma divorţului, tatăl, despre care se spune că ar fi violent, a obţinut custodia deplină. Doamna cu pantofi albaştri a coborât de pe podiumul judecătorului, l-a luat de mână pe copil şi a îmbrăcat şedinţa de judecată într-o întâmplare demnă de un basm. Instanţa a devenit un castel, în care cel mic a fost ajutat să aibă încredere că totul va ieşi bine. La finalul audierilor, judecătoarea i-a făcut celui mic o poză cu mama sa. Un gest rar întâlnit pe holurile tribunalelor.