Germania ar putea să devină o putere nucleară, după atacul lui Trump
În contextul declaraţiilor ostile ale preşedintelui american Donald Trump faţa de NATO şi Berlin, în Germania a fost deschisă recent o nouă dezbatere, aceea despre eventualitatea ca această ţară să devină o putere nucleară, notează Politico.eu într-un articol publicat vineri.
'Avem nevoie de bombă ?' - este un titlu pe prima pagină a săptămânalului Welt am Sonntag. 'Pentru prima dată după 1949, Republica Federală Germania nu se mai află sub umbrela nucleară a SUA', scrie în articolul cu acel titlu Christian Hacke, un proeminent expert politic german.
În opinia sa, următorul pas al Germaniei trebuie să fie foarte clar: 'Apărarea naţională pe baza descurajării nucleare, date fiind noile incertitudini transatlantice şi confruntările potenţiale'. Christian Hacke subliniază de asemenea că materializarea unei soluţii europene în domeniul apărării este 'iluzorie', întrucât interesele naţionale ale statelor membre în Uniunea Europeană sunt prea diferite.
Dar nu este prima dată când acest subiect apare în Germania. La începutul anilor '60, cancelarul de la acea vreme, Konrad Adenauer, care avea propriile sale îndoieli cu privire la cât de încredere pot fi Statele Unite ca aliat, l-a abordat pe preşedintele Charles de Gaulle pentru a vedea dacă Germania putea fi inclusă în 'Force de frappe', forţa de descurajare nucleară a Franţei. Dar preşedintele francez l-a refuzat politicos.
După ce Adenauer a părăsit postul de cancelar, Germania a ratificat în anul 1968 tratatul de neproliferare nucleară. Mai târziu, în anul 1990, ea s-a angajat în mod suplimentar să nu producă arme nucleare prin încheierea acordului numit 'Doi plus Patru', un tratat încheiat între cele două Germanii şi aliaţii din Al Doilea Război Mondial, document prin care a fost pavat drumul reunificării germane.
Prin urmare, posibilitatea ca Germania să construiască efectiv bomba atomică rămâne una extrem de improbabilă, scrie Agerpres.
'Dacă Germania renunţă la statutul de putere ne-nucleară, atunci ce ar mai putea opri Turcia sau Polonia, de exemplu, să procedeze la fel ?', argumentează Wolfgang Ischinger, şeful Conferinţei pentru Securitate de la Munchen şi fost ambasador al Germaniei în SUA.
Dar, aşa cum sesizează Christian Hacke, problema în discuţie rezultă din dificultatea Uniunii Europene de a-şi formula o politică de apărare comună, în această dezbatere fiind adusă şi situaţia actuală a armatei germane.
Potrivit presei, în luna mai erau operaţionale numai patru din cele 124 de avioane multirol Eurofighter aflate în dotarea aviaţiei militare germane, cu probleme similare confruntându-se de asemenea forţele terestre şi cele navale. După renunţarea la stagiul militar obligatoriu, în anul 2011, a apărut şi problema efectivelor insuficiente, astfel că Bundeswehr-ul a ajuns acum să ia în calcul inclusiv recrutarea de voluntari străini.
'Este crucial pentru Germania şi Europa să avem o dezbatere strategică', remarcă Ulrike Franke, analist la Consiliul European pentru Relaţii Externe (think-tank cu sediul la Londra). 'Ceea ce Germania începe încet să conştientizeze este că structura generală a sistemului european de securitate nu este pregătită pentru viitor', subliniază Franke.
După decenii în care s-au aflat sub scutul nuclear american, cei mai mulţi dintre germani au ajuns că creadă că această protecţie este ceva firesc. Dar criticile persistente ale preşedintelui Trump faţă de bugetul modest pe care Berlinul îl alocă apărării, circa jumătate din ţinta de 2% din PIB, obligă clasa politică germană să acorde atenţie acestei chestiuni. Totuşi, numai 15% dintre germani susţin ideea ca începând din anul 2024 Germania să-şi sporească bugetul apărării până la 1,5% din PIB, aşa cum a promis cancelarul Angela Merkel.
În actualul context, unii analişti sugerează ca, în locul construirii propriilor capacităţi nucleare, Germania să ia din nou în considerare posibilitatea de a finanţa arsenalul nuclear francez, dar în cadrul unei strategii de 'descurajare extinsă' la nivel european, într-o uniune a apărării europene. Presupunând că Parisul ar accepta un asemenea demers, ar fi însă nevoie de nişte ani pentru concretizarea lui.
Un studiu întocmit anul trecut de Bundestag a ajuns la concluzia că nu există niciun impediment legal pentru co-finanţarea arsenalului nuclear al unei alte ţări, dar a estimat de asemenea că Germania nu ar avea motive să participe la o astfel de finanţare pentru că nu ar obţine niciun avantaj în plus faţă de statu quo-ul actual. Altfel spus, prin apartenenţa la UE şi NATO, Germania ar trebui să beneficieze deja de protecţia forţelor de descurajare nucleară ale Franţei şi Marii Britanii.