De ce nu au fost arestați preventiv Remus Truică și ceilalți inculpați din dosarul Retrocedărilor

În cazul lui Remus Truică și Robert Roșu, judecătorii au motivat decizia impunerii măsurii arestului la domiciliu prin faptul că această măsură este una “necesară și suficientă” și că această decizie constituie o reacție fermă la adresa inculpaților din partea organelor judiciare.

Totodată, magistrații au susținut că interesul principal în acest caz este recuperarea prejudiciului de 135.874.800 de euro, și nu arestarea preventivă.

Redăm mai jos motivarea instanței în legătură cu deciziile luate în cazul lui Remus Truică și Robert Roșu, document obținut de portalul Știri pe Surse:

“Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea în libertate a inculpaților Truică Remus și Roșu Robert Mihăiță este necesară și suficientă măsura arestului la domiciliu, având în vedere anturajul și mediul din care provin inculpații, persoane cu nivel ridicat de instruire, integrate în familie și societate, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că măsura arestului la domiciliu asigură în aceleași condiții realizarea scopului măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal.

Analizănd dacă infracțiunile de care sunt acuzați inculpații Truică Remus și Roșu Robert Mihăiță tulbură ordinea juridică, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal, dacă creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare, independent de impactul mediatic, al cauzei, judecătorul de drepturi și libertăți constată că se impune plasarea în arest la domiciliu a celor doi inculpați, această măsură preventivă fiind de natură să asigure protecția ordinii publice împotriva pericolului pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate. Totodată, pentru măsura arestului la domiciliu este necesară îndeplinirea acelorași condiții prevăzute de lege.

Parchetul a invocat gravitatea deosebită a faptelor de care sunt acuzați inculpații și necesitatea unei reacții ferme a organelor judiciare la adresa inculpaților, numai o astfel de reacție putând avea ca efect diminuarea fenomenului de corupție în sistemul ce administrează resursele proprietății public și putând contribui la o funcționare transparentă a acestuia.

Judecătorul de drepturi și libertăți constată că măsura arestului la domiciliu este o măsură privativă de libertate care constituie o reacție fermă la adresa inculpaților, măsura preventivă, în general, nefiind dispusă în scopul sancționării inculpaților, ci în scopul bunei desfășurări a procesului penal.

Astfel, chiar dacă doar prin prisma prejudiciului de 135.874.800 euro în paguba statului reacția publicului este una virulentă, de totală dezaprobare și indignare profundă, astfel cum se afirmă în referatul cu propunerea de arestare preventivă, acest fapt nu poate justifica luarea măsurii arestării preventive, cu nesocotirea celorlalte condiții prevăzute de lege. În plus, pentru a garanta recuperarea pagubei produsă prin infracțiune, procurorul, în cursul urmăririi penale, poate lua măsuri asiguratorii. Interesul principal în cazul săvârșirii unor infracțiuni care au produs prejudicii financiare este acela al recuperării acestor prejudicii prin luarea unor măsuri asiguratorii, iar nu arestarea preventivă.

În altă ordine de idei, se constată că faptele pentru care sunt cercetați inculpații au fost săvârșite în perioada 2006-2009, 2011 și că acestea, în parte, au făcut obiectul unor alte dosare penale.

Nu în ultimul rând, pentru luarea măsurii preventive este necesară îndeplinirea condiției prevăzute de art. 202 alin. 3 Cod de procedură penală (Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia), măsura preventivă trebuind să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei.

În cauză și această condiție este îndeplinită, măsura arestului la domiciliu fiind necesară și suficientă, prin conținutul acestei măsuri și a obligațiilor impuse inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru împiedicarea sustragerii inculpaților de la urmărirea penală ori prevenirea de noi infracțiuni.

S-a reținut în referatul cu propunerea de arestare preventivă că lăsarea în libertate a inculpaților ar influența negativ activitatea de urmărire penală, existând riscul real al influențării martorilor/suspecților, având în vedere resursele financiare de care dispun și posibilitatea reală de sustragere de la urmărirea penală, raportat la veniturile de care dispun.

Din actele dosarului nu rezultă vreo probă din care să rezulte că inculpații au făcut pregătiri de orice natură pentru a se ascunde, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, că au încercat să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii sau să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau că pregătesc săvârșirea unei alte infracțiuni.

În ceea ce privește scopul împiedicării sustragerii inculpaților de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, se constată că acesta este prevăzut ca o condiție generală pentru luarea oricărei măsuri preventive, nu numai a măsurii arestării preventive, în cazul căreia sunt prevăzute expres situațiile corespunzătoare împiedicării sustragerii inculpaților și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, având în vedere conținutul măsurii arestului la domiciliu, scopul poate fi asigurat și prin luarea acestei măsuri preventive.

De altfel, potrivit Convenției europeane a drepturilor omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede că este necesar de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după comiterea acesteia. Or, în lipsa altor elemente de fapt care să reflecte intenția inculpaților de a se sustrage de la urmărirea penală, nu este suficientă afirmația că inculpații dispun de resurse financiar importante care le dau posibilitatea reală de sustragere de la urmărirea penală raportat la veniturile deținute/administrate în societăți de tip offshore în străinătate.”.

În cazul celorlalți trei inculpați din dosar, Dan Andronic, Marius Marcovici și Lucian Mateescu, judecătorii au apreciat că “măsura controlului judiciar este suficientă și necesară pentru asicurarea scopului urmărit prin dispunerea ei”, dar și proporțională cu gravitate acuzațiilor.

Totodată, potrivit magistraților, “lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există indicii că ar influența negativ activitatea de urmărire penală”.

Redăm mai jos motivarea instanței în legătură cu deciziile luate în cazul lui Dan Andronic, Marius Marcovici și Lucian Mateescu:

“Judecătorul de drepturi și libertăți constată că, raportat la gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații Andronic Dan Cătălin, Marcovici Marius Andrei și Mateescu Lucian Claudiu, la modalitatea și circumstanțele comiterii acestora, la probele din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii faptelor, nu este îndeplinită în cazul acestor inculpați condiția prevăzută de art. 223 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală ( Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică).

O altă măsură procesuală, cum este cea a controlului judiciar, este suficientă pentru asigurarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală: buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii lor de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Măsura preventivă a controlului judiciar este proporțională cu gravitatea acuzaților aduse inculpaților Andronic Dan Cătălin, Marcovici Marius Andrei și Mateescu Lucian Claudiu și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei. În cazul inculpaților nu este îndeplinită condiția necesității și proporționalității dispunerii măsurii preventive celei mai severe, judecătorul fiind obligat ca, atunci când decide cu privire la detenția unei persoane, să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri preventive alternative pentru a asigura prezentarea acuzatului la proces.

Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților Andronic Dan Cătălin, Marcovici Marius Andrei și Mateescu Lucian Claudiu nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având la vedere infracțiunile pentru care sunt cercetați, comparativ cu cele pentru care sunt cercetați inculpații Truică Remus și Roșu Robert Mihăiță, gravitatea acestora, relevată de modalitatea și împrejurările săvârșirii loc, precum și probele din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii lor și care conturează o contribuție mai redusă în ansamblul activității infracționale. De asemenea, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică se are în vedere anturajul și mediul din care provin inculpații, persoane cu nivel ridicat de instruire, integrate în familie și societate, lipsa antecedentelor penale. Prin urmare, se poate constata că lăsarea în libertatea a celor trei inculpați, dar sub control judiciar, asigură buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpaților de la urmărirea penală ori prevenirea unei alte infracțiuni. În cadrul controlului judiciar este restrânsă libera circulație a inculpaților, aceștia trebuind să se supună supravegherii unui organ specializat de poliție și să respecte mai multe obligații, printre care acelea de a nu lua legătura unii cu alții sau cu ceilalți suspecți și martori din dosar.

De altfel, nici în cazul inculpaților Andronic Dan Cătălin, Marcovici Marius Andrei și Mateescu Lucian Claudiu nu există indicii că lăsați în libertate, dar sub control judiciar, ar influența negativ activitatea de urmărire penală, existența riscului real al influențării martorilor/suspecților de la urmărirea penală raportat la veniturile deținute/administrate în societăți de tip offshore, de care se face vorbire în referatul cu propunerea de arestarea preventivă, nefiind dovedită.

Nu se precizează care dintre acești inculpați dețin sau administrează venituri în societăți de tip offshore în străinătate, făcându-se doar constatarea că inculpații Mateescu Lucian Claudiu și Marcovici Marius Andrei sunt persoane implicate în activități comerciale financiare importante, iar derularea acestora în mod corect și legal este de esența bunei funcționări a societății.

Despre inculpatul Andronic Dan Cătălin se afirmă în referatul cu propunere de arestare preventivă că este o persoană publică, că acțiunile sau inacțiunile lui sunt mai strict verificate și apreciate de cetățeni, condiția bunei sale reputații fiind una intrinsecă, dar pe care a ales să o înfrângă.

Aceste împrejurări legate de persoana fiecărui inculpat nu pot conduce în mod automat la concluzia că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, reprezentată în principal de temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. De altfel, pericolul pentru ordinea publică, ca și periculozitatea, reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului.

În principal, este avută în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și aprecierea că o altă măsură preventivă mai puțin severă decât cea a arestării preventive sau arestului la domiciliu este suficientă pentru buna desfășurarea a procesului penal, această apreciere fiind determinată inclusiv de împrejurările privitoare la persoana fiecărui inculpat.”.