Cozmin Guşă, sinteza săptămânii: Umilirea lui Iohannis şi autoumilirea lui Ponta

Cozmin Guşă scrie o analiză a săptămânii 8-14 fabruarie 2015.

"Declin institutional, mancurti si arestati. Umilirea lui Iohannis si autoumilirea lui Ponta. Negocieri de razboi in "studiourile" dictatorului Lukasenko: actrita Merkel, figurantii Hollande si Porosenko, regizorul Putin:

CITIŢI SINTEZA SĂPTĂMÂNII ÎN ÎNTREGIME PE VOXPUBLICA.RO

Saptamana ce se-ncheie, avand evenimente predictibile ce nu pot revectoriza procesele in desfasurare, lasa loc in schimb unor concluzii de parcurs, ce-ar putea ajuta la intelegerea corecta a ceea ce va urma pe termen mediu. Pe la inceputul lui decembrie anul trecut, comentam impreuna cu Rares Bogdan la “Jocuri de putere”, cauzele si consecintele puternicului “declin institutional” experimentat de statul roman. Arestarile unor fosti demnitari si raportarile conducatorilor statului la realitate, pe care le voi analiza aici, expliciteaza in plus fenomenul evocat in fraza precedenta. Referitor la razboi,  prepotenta Rusiei in regiune, pe care o semnalam saptamana trecuta, a fost confirmata de desfasurarea negocierilor, efectuata conform unui scenariu de film de categorie B. Asadar:

1. Mancurti si arestati

 Dupa votul senatorilor in cazul Vosganian am chestionat doi dintre colegii sai (mai asezati si nepenali!), curios fiind asupra motivatiei lor de a-l proteja: “Ne-a impresionat!”, si-am inteles ca asta a fost un ingredient major in decizia multora. Pot porni analiza despre declinul institutional chiar de la asta. Daca motivatia era disciplina de partid, era ingurgitabil. Daca decizia apararii lui Vosganian era generata de convingerea (fie ea si gresita) ca acesta a actionat pentru salvarea unui sector strategic al industriei romanesti, era acceptabil. Daca cei ce l-au aparat pe senatorul-poet-scriitor-seducator-actor (de fapt, cabotin) si-ar fi motivat deschis decizia clamand argumentat despre vreun exces al procurorilor, era chiar de salutat. Altfel, trebuie sa admitem ca avem de-a face cu un Senat format din doua categorii: “mancurtii inferiori” ce accepta neconditionat orice decizie a vreunui superior, lider politic sau ofiter de legatura, respectiv “mancurtii superiori”, carora le-a mai fost permis accesul emotional, in urma unor reprezentatii ce au suficienta recuzita (apa , mir, cruci, lacrimi), ca sa le poata excita reflexele umane primare, ce in cazul lor genereaza si voturi. (...)

2. Umilirea lui Iohannis si autoumilirea lui Ponta

Klaus Iohannis a fost umilit, prin proceduri, respectiv mediatizare, eveniment ce va avea importanta in economia demararii mandatului sau prezidential. Astfel, in “desenul“ parlamentar descris mai sus, presedintele Romaniei a gasit de cuviinta sa-si respecte fisa postului si sa tina luni un discurs la inceput de sesiune parlamentara, pe care l-am apreciat ca fiind dur, clar, reformist. Desfasurarea pre- si post-discurs a insemnat insa o operatiune subtila de bagatelizare si denigrare chiar a primului mesaj al noului presedinte emis de la tribuna Parlamentului. Desi isi anuntase prezenta pentru data de luni 9 februarie inainte cu zece zile, Iohannis a fost “inghesuit”,  prin “grija” sefilor Parlamentului, intre doua evenimente (audiere Coldea si vot Udrea) cu impact public incomparabil, a caror desfasurare in aceeasi zi nu era reclamata de nicio urgenta. Acest  fapt a inlesnit ignorarea mediatica cvasitotala a mesajelor lui Iohannis, ce loveau exact in cei ce se prefaceau (prost!) ca-i sorb cuvintele, unii precum Ponta, chiar din prima banca… Comentatorii de serviciu ce i-au desfiintat apoi discursul pe site-uri/blog-uri, au reprezentat “piperul din supa umilirii lui Iohannis”, pregatita cu grija in bucataria pontaghita. Daca a inteles asta, Iohannis trebuie sa revina energic, atat cu mesajele cat si cu contrele corespunzatoare, exprimate in limbajul puterii. Daca nu o va face, armata parlamentara de lupi in blanuri de oaie, va trece de la aplauze false , la maraieli fioroase, apoi la muscaturi…

Tot in aceasta saptamana, Victor Ponta s-a umilit singur, printr-o vizita in SUA, fara agenda reala si vreun istoric relevant.

(...)

3. Negocieri de razboi

Daca mai era nevoie de un eveniment in plus ce sa certifice slabiciunea liderilor politici actuali, acesta a fost oferit prin negocierile de la Minsk. De la locatie, la gazda-dictator, agenda propusa, simularea greutatii negocierilor, rezultatul incert, nelegimitatea formatului si multe altele, toate aceste elemente compun un tablou ce poate da fiori reci unor observatori atenti si preocupati de soarta zonei. Iar prezenta in grupul de contact al fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima, pare chiar cireasa de pe un “tort otravit”, servit cu multa viclenie de Vladimir Putin, unor “meseni” fie naivi, fie cu o agenda ascunsa publicului, dar care agenda ii obliga la un comportament obedient fata de presedintele rus.