Ce este, de fapt, deochiul? Adevărul pe care nimeni nu are curajul să îl recunoască
Ce este deochiul? Este o uitătură ori o vorbă care poate vătăma un om, copil sau un animal, şi este cel mai des fără voia celui ce deoache. Deocheatul se poate face fără răutate, din plăcerea de a te miră sau de a laudă peste măsură, fără nici un gînd de a aduce vreun neajuns. Unele persoane au această însuşire de cînd s-au născut iar altele au căpătat-o de-a lungul vieţii, din cauza anumitor împrejurări. Acestea se pot deochea şi ele singure atunci cînd se arată peste măsură de fericite de ele însele.
Cel mai adesea copiii, fetele frumoase, bolnavii, femeile care alăptează (de aceea nu se lasă să între în casă om străin, după ce femeia a născut) precum şi mirele şi mireasă în ziua nunţii şi imediat după aceea.
Cum se mainifestă deochiul? El are semne sigure şi, dacă nu le cunoşti ori de multe ori nu le iei în seama, boală de deocheat poate fi lungă şi uneori chiar foarte gravă. Primul semn este iscarea din senin de mari dureri de cap şi căscatul încontinuu, deşi persoanei respective nu-i este pic de somn. Copiii se aprind la faţă, le ţiuie urechile şi au călduri mari, iar adulţii sunt apucaţi de vărsături sau le curge sânge din nas
Mai mult de jumătate din români sunt convinşi că anumite persoane le pot provoca stări de rău doar privindu-i cu admiraţie ori cu invidie.
Descântec de deochi
Luăm cărbuni înfocaţi şi tapând câte unul într-un vas, zicem:
Pasăre neagră,
Pasăre galbenă,
Săi în ceri,
Săi în pământ,
Săi în piatră seacă,
Piatră-n patru crapă.
Da nu crapă piatră,
Ci crapă (cutare).
De-i deochiat
De cocon, de cocoană,
De fecior, de faţă,
Ori de vâj, ori de baba,
Ori de ţigan, ori de ţigancă,
Ori de jidan, ori de jidancă,
Crepe-i-se tatele,
Versă-i-se laptele,
Sară-i ochii că şi stropii.
Să rămâie curat
Şi luminat
Că argintul cel curat,
Că vinul strecurat.
Sursa: descantecededeochi.com