Cazul care uimește de jumătate de secol lumea științei: Femeia cu celule nemuritoare
Pe 4 octombrie 1951, o femeie de culoare pe nume Henrietta Lacks a murit de cancer cervical la spitalul Jonhs Hopkins din Baltimore. Avea 31 de ani, iar la momentul acela nimic nu părea special la ea.
Lucrurile au luat însă o turnură spectaculoasă după moartea Henriettei Lacks. Celulele prelevate din corpul ei, fără permisiunea familiei, au fost folosite de doctori pentru a revoluționa medicina. Amestecându-le cu un tip special de plasmă, medicii au reușit să înmulțească celulele tumorale ale Henriettei Lacks în laborator. A fost pentru prima oară când celule omenești au supraviețuit în afara corpului unei persoane, scrie guardian.co.uk.
Cu ajutorul celulelor nemuritoare ale Henriettei Lacks, cunoscute drept celule HeLa, cercetătorii au reușit să creeze vaccinuri împotriva poliomielitei, tehnici de fertilizare in vitro, să deruleze cercetări în domeniul geneticii și să obțină remedii pentru o mulțime de afecțiuni. Peste 50 de milioane de tone metrice de celule HeLa au fost cultivate de la moartea Henriettei, iar folosirea lor este menționată în peste 60.000 de studii științifice.
În mor paradoxal, deși Henrietta Lacks a revoluționat lumea medicinei, urmașii ei trăiesc într-o sărăcie lucie și n-au asigurări de sănătate.
Povestea celulelor nemuritoare
După ce a născut cel de-al cincilea copil al său, fermiera Henrietta Lacks s-a plâns de sângerări abundente. A fost examinată de doctorii spitalului Johns Hopkins, singurul spital din Baltimore care primea pacienți de culoare la mijlocul secolului XX. În cele din urmă, a fost diagnosticată cu cancer cervical. Avea doar 31 de ani.
O mostră din tumora ei a ajuns pe masa de lucru a doctorului George Gey, care încercase timp de câteva decenii să găsească o metodă de a ține celulele tumorale în viață în eprubete, pentru a putea studia cauzele cancerului și a altor afecțiuni.
Spre deosebire de toate celelalte cazuri cu care se confruntase, celulele tumorale ale Henriettei s-au dovedit a fi foarte agresive și se divizau cu o viteză nemaintâlnită. Cancerul s-a răspândit foarte repede în corpul femeii, iar aceasta a murit după câteva luni.
De la imortalitate la mortalitate
Celulele ei tumorale au continuat însă să trăiască și să se înmulțească în laborator, ceea ce a reprezentat o premieră la nivel mondial. Doctorul George Gey a început să trimită mostre în întreaga lume și a pus-o pe asistenta sa să preleveze mai multe celule din corpul Henriettei. Nimeni nu s-a consultat cu membrii familiei femeii pe acastă temă.
Copiii Henriettei Lacks au aflat după mai bine de 20 de ani de la moartea mamei lor că celulele acesteia au devenit esențiale pentru medicină și că o mulțime de oameni s-au îmbogățit de pe urma lor. În prezent, celulel HeLa se găsesc în aproape toate laboratoarele de cercetare biologică din întreaga lume. Au ajuns chiar și în spațiu, pentru a se vedea dacă țesutul omenesc poate supraviețui în condiții de gravitație zero. Celulele HeLa pot fi ținute înghețate timp de ani de zile, iar când sunt dezghețate din nou continuă să se înmulțească.
În opinia multor cercetători, cazul Henriettei Lacks a scos la iveală lipsa de moralitate a industriei medicale și abuzurilor la care sunt supuși unii pacienți în numele științei.
Mai mult, în luna martie 2013, un grup de cercetători de la Laboratorul European de Biologie Moleculară (LEBN) din Heidelberg a publicat genomul complet al Henriettei Lacks, din nou fără ca aprobarea familiei femeii să fie cerută sau obținută.
Mai mulți oameni de știință au fost revoltați. "Publicarea genomului HeLa fără vreo aprobare reprezintă o mare greșeală făcută de cercetători, iar sistemul medical a permis-o. Au prezentat cercetarea la conferințe și în reviste științifice de prestigiu, însă n-a fost obținută niciun fel de aprobare", a explicat Rebecca Skloot, autoarea unei cărți în care este prezentată povestea celulelor Henriettei Lacks.
Chiar dacă inițial cercetătorii LEBN au precizat că genomul nu putea fi folosit pentru a trage concluzii medicale importante depsre membrii familiei Henriettei Lacks (cum ar fi predispoziția de a contracta anumite boli), alți câțiva oameni de știință au reușit să facă tocmai asta. Nu le-au făcut însă publice, iar cercetătorii LEBN au fost nevoiți să "cenzureze" genomul HeLa.