Șpăgarul pentru care bat inimile unui oraș. Reportaj de la procesul chirurgului Iancu Mocanu

Zeci de oameni de toate vârstele, inmărmuriți, se pregătesc sa asculte pledoaria finală. Președintele completului spune cu voce grea: "Domnule doctor, aveti cuvantul".

Omul din fata mea, pe care l-am căutat cu privirea si nu îl găseam pentru că îi vedeam doar spatele, se ridică anevoios si merge la bară. Pașii îi răsună in liniștea parcă de catedrală a sălii fără nimic solemn in ea.

Procurorul militar de la DNA privește într-un punct fix, are ochii acolo după ce în ultimul lui cuvânt și-a reiterat mecanic dorința ca inculpatul sa fie pedepsit.

Iancu Mocanu, medicul "șpăgar" de la Spitalul Militar, vorbește: "Am făcut mii de operații pe cord, cele mai multe din istoria spitalului. Dacă eram un șpăgar sala aceasta era goală, nu era aici nimeni să mă susțină. Am avut pacienți de toate gradele militare, din toate păturile sociale, de toate vârstele posibile.

Fie că am tratat președintele Curții Supreme de Justiție sau un muncitor amărât, i-am privit pe toți la fel, cu aceeași aplecare și pasiune. Sunt in spatele meu oameni pe care i-am cărat cu mașina personală, cărora le-am dat bani de drum. Am operat mulți copii, aduceam mâncare de acasă. Pentru că alții nu operau, la mine erau mereu liste de așteptare. Deseori apărea problema sângelui. Altora trebuia să li se scoata dinții. Nu puteam ține bolnavii cu lunile in spital, de aceea erau necesare reprogramări, mai era nevoie și de investigații suplimentare. Mii si mii de oameni au trecut prin mâinile mele și doar ruda unuia singur m-a reclamat.

În tot acest timp a fost nevoie de o educație medicală continuă. Am fost la congrese, am căutat să învăț tehnici noi. Spitalul Militar Central nu ne-a ajutat cu nimic. Nu e acolo o revistă, o carte. Ajutorul statului este zero. Noroc că există firme care oferă sponsorizări. Am operat cu cei mai mari chirurgi din Europa, iar cei care au venit în România au văzut ce țară avem pe banii mei și ai colegilor. Nu mai insist că se mirau cand auzeam pe ce salarii suntem încadrați. Acesta este răul făcut de mine.

Sunt dezolat că sunt tăvălit în această situație, jignit și umilit public. În niciun coșmar nu mi-am imaginat că voi ajunge la tribunal. Pentru un chirurg cardiovascular de 54 de ani, interzicerea dreptului de a profesa, fie si pe timp limitat, e o lovitură cumplită. Dacă pretindeam atâția bani nu stăteam la bloc, într-un apartament muncitoresc din Berceni. În toți anii ăștia mi-am învățat rezidenții să nu ceară. Sunt nevinovat. Sunt convins că Curtea va scoate adevărul la lumină".

Doctorul Iancu Mocanu nu e un orator de forță. N-arată nici ca Făt-Frumos, poartă straie medium class. Impune însă prin prezență, are o autoritate născută din valoare experiențelor sale. Nu-i nici gargaragiu. La cât a tras toată viața nici n-ar avea cum, pentru că s-a antrenat să facă față unei meserii de înaltă calificare. Frumoasă, nobilă, înălțătoare, medicina e în primul rând dură, extrem de consumatoare.

Dar în cuvintele sale simple, în frazele astea logice dar nelegate semantic astfel încît să sune foarte patrunzător dintre pixeli, se regăsește orice medic român. Nu știu pentru câți dintre ei există bolnavi dispuși să vină sute de kilometri, nechemați de nimeni, pentru a aplauda în lacrimi un discurs trist. Sfârșitul amiezei de joi nu a fost aici. Am ieșit afară. Oamenii m-au recunoscut și au intrat în vorbă cu mine.

Vreo oră am aflat crâmpeie din povești cutremurătoare. Medici operati, copii, batrâni, ingineri, avocati, un fost gunoier, țărani cooperatori (da!, era un mic Babilon acolo), cu totii trăiesc doar pentru că printre noi există un Șpăgar. Ca să fie convingători, mi-au arătat cicatricile.

Dar cum a ajuns aici doctorul Iancu Mocanu? Răspunsul meu e simplu: niște minți umane i-au jucat festa vieții. I-au făcut cunoștință cu disperarea și depresia. I-au servit sec și fără scrupule lipsa de orizonturi, dezamăgirea, Toate acestea, la care căderea și durerea sunt doar desertul unui așa meniu, au venit într-un plic cu 2.000 de euro.

Plicul i l-a lăsat în buzunar denunțătoarea Mariana Albu, înainte să se dezmeticească omul și ieșind imediat din birou.

Cablată de DNA, aceasta a avut în repetate rânduri inițiativa dialogului canalizand discuția spre bani de-a lungul mai multor întâlniri. In niciuna dr. Iancu Mocanu nu discuta aspectul financiar, ci oferea detalii despre intervenție. Interesant, femeia încercase anterior și la Fundeni, cu alt doctor, dar nu i-a ieșit. Dna Albu este cumnata lui Florian Hampu, bolnavul operat pe cord de dr Mocanu. Este sora cu Magdalena, sotia acestuia, si cu Rodica Brezoi.

Cei trei sunt martori indirecți în dosar. Lor li se adaugă două personaje-cheie, tot martori indirecți: Rafael Albu, fiul Marianei (denunțătoarea, cumnata bolnavului adică), și Marian Constantin Tudor, zis Tarzan. De la acești doi inși, infractori periculoși, a plecat planul mârșav. Ei execută pedepse grele de închisoare: primul are 9 ani pentru tentativa de omor, iar Tarzan 25 de ani pentru trafic și exploatare de minori. O șansă pentru diminuarea pedepselor ar fi legea pentru protecția martorilor, care prevede că un denunț într-o cauză terță le-ar scădea din condamnări. Știind de situația lui Florin Hampu, grav bolnav de inimă, le-a venit ideea scenariului cu șpaga care l-ar face prins pe doctor, pe care i-au prezentat-o Marianei Albu.

Mai mult, Mariana a indicat ca argument forte agravant că doctorul amâna nejustificat operația pentru a da de înțeles că vrea cu orice preț banii. În realitate, medicul i-a aranjat bolnavului o intervenție stomatologica prealabilă pentru a evita orice complicații, știind că problemele dentare au efecte serioase asupra inimii. Procurorii DNA au înghițit povestea și au realizat flagrantul, fară să își dea seama că fac jocul unor penali.

Când avocații au descâlcit ițele poveștii, deja procesul era pe rol. Nu se mai putea da înapoi. E strigător la cer să vezi cum autoritățile statului sunt pe mână cu ticăloși fără glorie în elanul de a stopa cu orice preț corupția. Așa se pot naște vinovății din nimic. Sigur, există păreri dure la adresa medicului. Nu-s multe, dar există. Un răspuns onest ar putea fi un pasaj de pe facebook, scris de doctorița Iana Efrim:

"Cine NU a dat niciodată o atenție cuiva in România pt orice, cât de mic, să ridice piatra! Măi, esența profesiei nostre este liberalismul!!! Si el trebuie reglementat corect de leguitor... Bref, daca ne putem dispensa de un medic operator bun si foarte bun, atunci suntem fără speranța! NU am auzit pe nimeni sa facă circ că o ședință la hair-stylist este 450 lei... Dar toți, fără excepție, sar in sus când afla că medicina de calitate costă! Hai sa fim serioși: vidul legislativ si impotența clasei politice, alături de un colegiu al medicilor aproape inexistent, au dus la tot felul de derapaje... Și, mă întreb, când monitorul arată că ai infarct, vrei sa scapi sau vrei sa negociezi cum scapi??? Asta este pt ceea ce trebuie să luptam!"
Doctorul Iancu Mocanu are două procese, ce-l de-al doilea fiind disjuns din primul.

1. Pentru luarea de mita prin flagrant de la Mariana Albu și primire de foloase necuvenite de la un sobofiter. Acesta fusese operat si cand a aflat de flagrant s-a dus din proprie inițiativă la procurori, fără să dețină probe. Pledoaria finala de joi, din care am citat la inceput, este din acest proces, unde a fost achitat la Tribunalul Militar, dar DNA a făcut recurs.

2. Pentru că la flagrant s-au găsit bani in dulapul din biroul său, a primit 3 ani si 10 luni și doi ani de suspendarea dreptului de libera practica cu executare pentru mita in formă continuată. Sentința aceasta e atacată cu recurs, in al doilea proces.

Povestea banilor din fișet e spusă la dosar de Iancu Mocanu. Acceptase sumele, fără să condiționeze nimic, de la trei bolnavi operați cu ceva timp în urmă. Intenționa să le înapoieze cu ocazia controalelor viitoare, dacă oamenii nu s-ar fi simțit bine. De aceea sumele stateau acolo de atât timp, pare o explicație rezonabilă. Procurorii însă au convocat bolnavii la audieri și, timorați de gîndul că pot fi făptuitori ai mitei, aceștia, respectiv aparținătorii, s-au transformat în acuzatori ai binefăcătorului lor. Interesant este ca doar un pacient mai trăiește, având Alzheimer (deci greu spre imposibil de discutat cu dânsul). Un altul a murit la 6 zile după operație, intervenția fiind oricum dificilă și, atenție, doctorul nu a fost lăsat de procurori să se apropie pentru control postoperator. In fine, o pacientă a murit după șase luni. Asupra dînsei nu s-a mai intervenit pe cord, doar a fost deschisă si necesita tratament. In tot acest timp, nici de ea nu a fost lăsat să se apropie medicul.

Medicul primar Iancu Mocanu, colonel, doctor in medicină, are peste 3.000 de intervenții chirurgicale cardiace la adulți și la copii în calitate de prim operator. Alte peste 4.000 de operații, tot ca mâna întâi, au fost făcute pe vase mari. Celor în care a ajutat le-a pierdut șirul. Multe dintre ele reprezintă pionierat, curaj nebunesc, poate și o doză de inconștiență emanată dintr-o pasiune mistuitoare. Se vede asta și din activitățile de predare, de cercetare, din lucrările comunicate și din cărțile al căror autor și co-autor este. De asemenea, e membru în cele mai importante organisme de profil interne și internaționale, fiind invitat la toate marile congrese de gen. Chiar dacă nu e profesor, ca pedagog a instruit zeci de rezidenți, unii ajunși medici străluciți în mari clinici ale lumii. Doi dintre aceștia au fost și la ultimul proces, datorându-i carierele.

Iancu a plecat de jos, din curu' țării: comuna Piatra, jud Teleorman. A crescut într-o sărăcie lucie, cu ambii parinți lucrând la colectiv. Singura lui șansă de a ieși din glod a fost învățătura. A mers la liceul militar de la Breaza, penetrând o concurență infernală împănată cu copii ai căror părinți aveau posibilități. Apoi a urmat Medicina, pregătindu-se singur în regimul cazon de care avea parte. Are un frate sudor.

Tatăl, 86 de ani, și mama dânsului, 81 de ani, nu cunosc prin ce trece fiul lor fiind protejați de familie, prieteni, vecini. În comuna natala, dar și în cele învecinate, Mocanu e considerat un adevarat erou pentru că niciodată nu a uitat de unde a plecat. Merge regulat pentru consultații acolo unde nu s-a auzit de carduri de sănătate sau de medici de familie. Zeci de consăteni au fost cărați cu mașina personală și găzduiți chiar în apartamentul său de la etajul 5 al unui bloc din Berceni înainte de a fi operați. Are o memorie fabuloasă. Ține minte numele tuturor pacienților și ce a avut fiecare. Poate recita pe nerăsuflate multe poezii de-ale lui Eminescu.

Nu am vorbit prea mult cu dânsul. Cunoscuții din juru-i mi-au povestit toate astea în timp ce îl îmbărbătau în curtea tribunalului. Se spune că dacă salvezi un suflet ai salvat o lume. Dar joi, o parte mică a unui mic oraș salvat de Șpăgar și împrăștiat prin toată țara, cu cîteva mii de inimi bătând, imi arată cicatricele de pe piepturi în răcoarea acestui noiembrie dulce pentru noi și atât de amar pentru Doctor.

Sa fii singur, deznădăjduit, și să descoperi că, totuși, mai sunt oameni care se gândesc la tine cred că e cel mai frumos sentiment că te-ai cucerit pe sine. Timp de un an și ceva, Iancu a aflat ce înseamnă trădarea colegilor, plecarea prietenilor, a simțit privirile ipocrite ale celor care se bucurau că a căzut in hăul durerii.

Doar soția, Carolina, medic radiolog, și fiica lor știu cât poate duce acest om. Ele și pribegii din sala în care n-ai loc să arunci un ac îi amintesc cine este și il țin pe picioare, chiar dacă chipul i-a fost schimbat nițel de barba-i dezordonată Am apucat să îl întreb ce ar face dacă toți cei care-l pun acum la zidul infamiei, mitraliindu-l cu minciuni născute din frânturi de adevăr însăilate parșiv, ar avea nevoie de ajutorul lui.

"Pentru mine pacienții nu sunt decît oameni. Nu există buni sau răi. Aș face ce trebuie".