Primul episod al serialului politic se referă la alegerile din 2000, când românii au avut de ales între un fost comunist, Ion Iliescu, şi un naţionalist, Corneliu Vadim Tudor. Oamenii l-au ales pe primul și au blocat accesul la putere al lui Vadim. În urma acestui scrutin, România s-a întors în trecut, în trecutul apropiat, cel de dinainte de decembrie 1989.
Puteți urmări AICI emisiunea integrală
”Sper să fie un serial de succes, înainte de asta vreau să le urez românilor sărbători fericite și un an mai bun. Și s-ar putea să fie un an mai bun și cu sprijinul nostru, în urma acestor discuții pe care le-am gândit în acest final de an pentru ca cei cărora le pasă să înțeleagă mai bine cum am ajuns aici, care au fost evenimentele importante din alegerile din România, iar dorința mea foarte mare este ca cei cărora le aparține viitorul, tinerii, să fie atenți la ceea ce le spun. Asta nu înseamnă că ceilalți sunt mai puțin importanți, dar ei au mai votat de câteva ori și nu au votat cum trebuia și din acest motiv am ajuns în această situație. Detaliile au fost ascunse, au fost păcăliți sau manipulați, dar tinerii au dreptul să știe istoria alegerilor pentru ca să își croiască propriul lor viitor”, a afirmat Cozmin Gușă.
”Anul 2000 a fost un an unghiular. Trebuie să reamintesc că România la peste 10 ani după lovitura de stat din '89 era și doritoare de altceva, era și dezamăgită pentru că în anul 1996 se reușise o schimbare în politică prin președinția lui Emil Constantinescu. Lumea, dezamăgită, ar fi dorit să obțină altceva, să meargă pe un drum către NATO, către Uniunea Europeană. România era încă plină de agenți acoperiți ai KGB, niște agenți acoperiți cu Ion Iliescu în frunte. Aceștia au perpetuat și la umbra tranziției au făcut fel de fel de lucruri care să blocheze dezvoltarea României conform aspirațiilor cetățenilor. Nici nu a fost greu, pentru că în România mereu s-a vorbit despre o revoluție care nici nu a fost, a fost o lovitură de stat. Nu știu dacă putea să fie mai rău, puteau să fie mai multe crime în '89, dacă generalul Iulian Vlad nu ar fi refuzat să tragă în populație așa cum i-a cerut conducerea politică. Însă acei ani de tranziție au fost plini de minciună, de manipulare. Nu s-a discutat deloc în România că lovitura de stat a fost dată de Uniunea Sovietică, de KGB, în colaborare cu serviciile secrete maghiare și cu ceva sprijin din Serbia. A fost practic un moment în care România, în loc să se desprindă de dictatură, s-a dus către un program de tip post-comunist, dar cu niște conducători cu puternice rădăcini în școala sovietică de propagandă”, a spus consultantul politic.
Cozmin Gușă a mai declarat că toți liderii de după '90 a avut acel tip de conducere care să le asigure o continuitate.
”Noi am plătit în toți anii de după '90 prețul normal pe care îl plătește cineva care vrea să clădească ceva pe minciună, minciuna revoluției, care nu a fost revoluție și a unei revolte populare care a fost confiscată de oameni din fostul Partid Comunist, cum a fost Ion Iliescu. S-a dezvoltat un mecanism prin care aproape toți din fosta conducere au rămas la putere prin forța șantajului sau a represiunii, cum sunt Mineriadele. Acestea au marcat și alegerile din anul 2000, pentru că aici voiam să ajungem”, a explicat consultantul politic.
Conform acestuia, tinerii trebuie să înțeleagă că la nivelul anilor 2000, era o bulibășeală generală în România, sărăcie, fel de fel de ședințe ciudate, unde fel de fel de partide se certau pe bani. ”Adică partidele istorice când s-au trezit la putere au început să se îndestuleze, au apărut nepoțeii...”, a completat Gușă.
”România era în anul 2000 la fel de dezorganizată cum este și acum în 2018. Dar s-a ajuns cumva aici. Noi am fost refuzați la accederea în NATO. În mandatul lui Bill Clinton, partea americană a decis ca România să nu fie primită în NATO pentru că lor li se parea, și pe bună dreptate, că România era infestată de curentul KGB-ist. Oameni de la diferite niveluri erau sub o influență KGB și Bill Clinton, în contradicție cu partea franceză, care ne-a susținut, a luat decizia, la Madrid în 1997, ca România să nu se integreze o dată cu grupul de la Vișegrad - Polonia, Ungaria și Cehia, făcând tot în acel an o vizită la curtoazie la București, o vizită de mare succes pentru Bill Clinton, dar era de fapt un premiu de consolare pentru România, care de fapt a deschis posibilitatea pentru ceea ce avea să se întâmple în anul 2000. Acest lucru înseamna că regimul Constantinescu nu era susținut de partea americană. După aceea, lucrurile au degenerat văzând că Emil Constantinescu nu deține susținere din partea SUA, în 1997, 1998 și 1999, toți cei din regimul Iliescu și-au dat seama că se luptă cu niște papagali și au ocupat pe rând poziile de decizie”, a detaliat acesta.
”Să nu uităm că înainte de 2000, în anul 1999, am trecut prin două mineriade, în ianuarie și februarie, mineriadele, care fiind de sorginte sovietică, au marcat, de fapt, ceea ce era România încă: un loc în care minerii sau alte categorii profesionale se enervează, pun mână pe ghioage și se revoltă împotriva autorităților. Și noi aveam aspirații să mergem către NATO. Toate acestea s-au întâmplat pentru că americanilor li s-a părut că nu vor fi în stare să stăpânească un teritoriu ca România în care umbra foștilor KGB-iști era foarte mare. Într-un fel, dezastrul de la alegerile din 2000 a fost o consecință a lui Clinton de a nu ne invita să aderăm la NATO”, a spus acesta.
”Noi când ne gândim cum de s-a putut întâmpla atât de rău încât să fie reales Ion Iliescu, trebuie să avem în vedere această imagine a momentului. Noi eram cu minerii pe stradă, cu un președinte habarnist, încojurat cu fel de fel de persoane îndreptate către înavuțire personală, cu un PDSR care aștepta la pândă să îi vină rândul din nou”, a precizat consultantul politic.
Conform lui, atunci s-a considerat că România este abandonată de SUA, iar cei cu fața orientată către răsărit au lucrat.
”Emil Constantinescu nu a făcut altceva decât să își asigure un viitor călduț, nedând pe nimeni în primire și cum a ajuns în postura de a se retrage rușionos, de a-i dezamăgi pe milioanele de români care și-au pus speranța în el. Și a lăsat deschisă lupta pentru prezidențiale în care se prezentau, dar nu cu șanse mari, oamenii sistemului de până în 1989, care erau Ion Iliescu, Cornelui Vadim Tudor, Theodor Stolojan, Mugur Isărescu și Gyuri Frunda. Deci, toți acești oameni au avut legături cu sistemul de până în 1989 și toate speranțele românilor că ar putea să scape de oameni sistemului s-au năruit. Singurul care se calificase pentru economia de piață și integrare de tip euro-atlantic dintre aceștia era Mugur Isărescu, de la care speram cu toții să fi putut să câștige. Tocmai el a fost blocat în acea campania. Mugur Isărescu era o pată luminoasă care putea să vină în urma retragerii lui Emil Constantinescu care fusese creditat cu atâta speranța. Pe el l-au țintit și l-au destabilizat”, a explicat Cozmin Gușă.
Consultantul politic a spus că Vadim a fost puternic sprijinit. ”La nivelul anului 2000, strategii sistemului au decis că la finalul anului trebuie să vină un președinte comod, orientat, atenție, către est, nu către ceea ce doream noi. A fost o mare dezamăgire că s-a ajuns acolo. Abandonul lui Constantinescu a făcut vraiște piața politică, între timp strategii i-au furnizat dosare de presă care l-au înălțat pe Vadim Tudor, până la sprijin logistic. Vadim Tudor a beneficiat de 3000 de mașini care îi făceau propagandă lui. De ce? Pentru că doar avându-l pe Vadim în turul al doilea, Ion Iliescu putea câștiga, dintr-un calcul simplu: să vină Iliescu înapoi, dar să nu vină nebunul!”, a mai declrarat acesta.
Cozmin Gușă a afirmat că asta a fost o mare durere pentru noi toți care am recurs la votul pentru Iliescu în detrimentrul lui Vadim și era clar că ne întoarcem în timp și ne și răsucim.
”Ne-a fost greu că ne-am orientat din nou către est cu Ion Iliescu care nu și-a schimbat niciodată opțiunile”, a completat acesta.
”Accesele de furie și nebunie a lui Vadim au captat atenția populației, făcea audiențe uriașe pentru că înjura pe oricine, orcând, amesteca adevăruri cu minciuni spumoase. Era o marionetă perfectă a unora care l-au folosit cu succes. El era un om care presta pentru foloase personale, fiind un fel de coadă de topor împotriva celor care ieșeau din rând. În acest tablou, ca să ajungă la primul tur al alegerilor din 2008, între aceștia candidați dacă Stolojan nu ar fi intrat în cursă și ar fi acceptat să îl sprijine pe Mugur Isărescu și Frunda ar fi lăsat electoratul UDMR să îl sprijine pe Isărescu, acesta trecea peste scorul de 28% și ar fi ajuns în turul II”, a explicat Cozmin Gușă.
Potrivit lui, alegerile românești au fost foarte spectaculoase. ”Iar tabloul primului tur, a fost un Iliescu care a luat tot bazinul PDSR, vreo 36%, un Vadim Tudor ajutat care a ajuns la 28%, un Stolojan, din partea PNL, cu 12%, Mugur Isărescu cu 10% și Frunda cu 7%. Artimetic, fără Stolojan și Frunda, Isărescu avea peste 28% și trecea peste Vadim. Dacă renunțau, de fapt, s-ar fi ajuns la o paritate cu Iliescu în turul II și în turul I, nu mai era Vadim contra lui Iliescu, ci Isărescu contra lui Iliescu și am fi avut din 2001 un președinte orientat către vest. Mugur Isărescu are multe păcate, dar eu vorbesc despre alternative: România să înceapă mileniul III cu Isărescu sau să înceapă cu Iliescu, după 10 ani groaznici pentru România”, a completat acesta.
Cozmin Gușă a mai spus Stolojan a fost tot timpul omul folosit de sistem pentru ca să rezolve niște ”găuri”.
”Am fost aproape de acele alegeri și din alt unghi. În vara lui 2000 mă împrietenisem cu Adrian Năstase. Am asistat din interior la toate frământările din PDSR. Scorul PDSR-ului din 2000 era la undeva la 40%. De aici problema cu Iliescu care a luat sub scorul partidului, nici publicul PDSR nu îl mai voia pe Iliescu. Deci știu acele detalii, lucram cu Năstase în calitate de consilier voluntar. În toamna lui 2000, singura problemă care se punea era cineva va prelua PDSR-ul după alegeri și cine va fi premier. Deși se știa că Năstase ca prim vice-președinte al partidului ar fi trebuit să treacă în fruntea PDSR, existau mulți care încercau să îi facă șicane. A fost o luptă în interiorul partidului...”, a mai spus acesta.
Conform lui, anul 2000 s-a încheiat cu un Iliescu care lua 66% la alegerile parlamentare, Mugur Iliescu a revenit la BNR, iar Stolojan și-a făcut misiunea de a-l împiedica să treacă în turul II pe Isărescu.
”Concluzia alegerilor din 2000 a fost reprezentată de o dezamăgire internă și internațională care putea să fie compensată doar de un joc inteligent și pro-european guvernamental și la partid de noul premier, desemnat în persoana lui Adrian Năstase. Asta era singura speranță a occidentului”, a declarat consultantul politic.
Cozmin Gușă a acceptat să lucreze pentru Adrian Năstase urmându-și instinctul. ”Atunci când ai un prieten, și eu în consideram prieten pe Adrian Năstase, și el îți spune că nu se poate descurca, am acceptat acel sacrificiu care a funcționat bine o perioadă. Adrian Năstase, cel puțin în primul an de președinte de partid și de premier, a funcționat ca la carte. Adică omul era total orientat către integrare de tip euro-atlantic și către oameni valoroși pentru că era un handicap extrem de mare că îl avem ca președinte pe Ion Iliescu pe care îl vedeam la fiecare vizită externă”, a spus el.
Acesta a mai povestit că Adrian Năstase, la un moment dat, într-o anumită neputință de a coordona baronii de la centru, nu a știut să își folosească autoritatea funcției pentru ca să îi disciplineze și ei făceau cam ce voiau. ”Eu ca secretar general al PSD eram contrabalansul, mă luptam cu toate problemele astea, dar când l-am văzut și simțit pe Năstase că începe să mă trădeze și că începe să facă jocuri și de partea cealaltă, eu nu am putut să accept. Noi dacă voiam să reformăm partidul nu puteam să dăm voie unor tabere să facă ce vor, ci să le aliniam cu integrarea de tip euro-atlantic. Noi în 1997 am fost refuzați din cauza acestor găști, acestor oameni cu legături ciudate cu zona Moscova și cu zona fostă sovietică cu scopul de înavuție. Sistemul baronilor nu ne mai făcea compatibili și au început fel de fel de lucruri între mine și Năstase, foarte mulți îi forjau împotriva mea care îi arătau cât de popular am devenit în partid”, a declarat Cozmin Gușă.
Consultantul politic a mai spus că faptul că el vorbea cu oamenii care nu aveau acces la miniștri sau la alte persoane și îi ajuta, le-a stricat feng shui-ul baronilor. ”Eu veneam, le ascultam problema, făceam o adresă și o trimiteam mai departe. Nu veneau doar primari din PSD ci și din altă parte pentru că știau că am acces, veneau și președinți de consilii județene”, a mai spus el.
Cozmin Gușă a explicat că la un moment dat Adrian Năstase a șovăit și atunci sorții s-au întors împotriva lui. ”Lumea nu știe care este acel moment. Acel moment este iarna lui 2002. Noi ne hotărâsem în 2002, în toamnă, să facem alegeri anticipate ca să venim cu o nouă garnitură de deputați și senatori, de o calitate mai bună. În urma deciziilor, picau foarte mulți din oamenii lui Iliescu și mulți baroni de o proastă factură. Alegerile anticipate ar trebui să fie în toamna lui 2003. A fost o decizie grea, dar în unanimitate, votată chiar de oamenii lui Iliescu. Dar eu am mai zis ceva: i-am spus lui Năstase că nu ajunge asta și că ar trebui să îi punem să semneze ca să nu mai poate să spună că nu au votat. Și au semnat. Când Năstase s-a dus la Iliescu, legenda spune că Iliescu l-a așteptat cu un mare dosar pe masă, cu fel de fel de lucruri și Năstase a cedat, alegerile anticipate nu s-au făcut. Și Năstase din acel moment a început să fie călărit de sistem”, a povestit consultantul politic.
Acesta a mai spus că atunci s-a inventat funcția de președinte executiv, cu Octav Cozmâncă în această funcție. ”Pentru mine a fost o lovitură...pentru că Octav Cozmâncă nu ne deservea nouă PSD-ului ca partid orientat aderării euro-atlantice. Pentru că el fusese șef de cadre în Partidul Comunist, el nu știa limbi străine, nu putea să mergi nicăieri în afară cu el. Năstase, prin acest lucru, a vrut să facă o distanță între el și mine. Pe mine asta m-a durut, pentru că eu l-am primit pe Năstase ca și amic, și șef, dar el fiind cu 20 de ani mai în vârstă de cât mine putea să aibă o atitudine mai de unchi. M-a dezamăgit și mi-am dat seama că am rămas singur pe mine și că proiectul meu de a mă lupta cu baronii bătrâni nu mai avea suport. Când mi-am dat seama că Năstase și-a ales soarta, eu am demisionat, văzând îndoctrinarea și îmbaronarea pe codul vechi, cum se zice”, a afirmat Cozmin Gușă.
”Anul 2000 ar fi trebuit să fie o renaștere a politicii orientată către euro-atlantism, către occident. Așa ar fi așteptat și partenerii noștri potențiali. Practic în anul 2000, speranța internă și cea externă s-au năruit prin reapariția lui Ion Iliescu în postura de președinte, cu o listă scrisă sau necrisă de oameni care aveau aceleași aspirații ca și el. Practic, nu exista o compatibilitatea între România politică reprezentată de Iliescu și o Românie politică pe care ceilalți și-o doreau. A fost un rezultat care ne-a dat în spate cu mulți ani și totul din pricina acelor viclenii din alegerile din 2000 prin care sistemul câștiga la toate capetele prin cei cinci pe care i-am nominalizat, sistemul comunist sau securist dinainte de '89. Dar una era că a venit Iliescu, alta era dacă venea Isărescu și se realiza compatibilizarea din punct politic între România și occidentul care aspira la noi. Noi eram bine analizați și au venit niște lideri orientați către partea cealaltă și nu a fost deloc o coincidență că a venit la putere cel care semnase Tratatul de prietenie cu muribunda URSS. Iliescu a revenit la putere aproape concomitent cu venirea lui Putin în funcție. Și de acolo foarte multe strategii subterane și noi în anul 2000 am pierdut atâția ani, am pierdut o generație politică pentru că nu au știut să ia conducerea spre aspirațiile lor. Era o generație care se putea compatibiliza cu Occidentul, iar balastul numit Iliescu i-a împiedicat și a început o luptă și uite așa am ratat o etapă importantă în anul 2000 și o să vedem unde ne-au dus alegerile din anul 2004”, a încheiat Cozmin Gușă.
