Sf. Petru și Pavel 2023. Ce se întâmplă dacă tună pe 29 iunie. Sărbătoare cu puternică încărcătură spirituală

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți împreună de Biserică în ziua de 29 iunie.

Petru este numele dat de Iisus lui Simon, pescar din Bethsaida, fiul pescarului Iona.

Sfântul Apostol Petru locuia în Capernaum și era frate al Sfântului Apostol Andrei, prin care L-a cunoscut pe Iisus. Avea familie, soție și doi copii, un fiu și o fiică.

"Petru era simplu la obicei și neînvățat, însă temător de Dumnezeu; căci păzea poruncile Lui fără de prihană în toate lucrurile sale. Cu meșteșugul era pescar, căci, fiind sărac, trebuia să-și câștige hrana casei sale din osteneala mâinilor, ca să hrănească pe femeie, pe copii, pe soacră și pe bătrânul său tată, Ionă. Andrei, fratele lui, trecând cu vederea deșertăciunile și gâlcevile lumii acesteia, și-a ales viața fără însoțire; și, ducându-se la Sfântul Ioan Botezătorul, care propovăduia pocăința la Iordan, s-a făcut ucenicul lui" (Viețile Sfinților).

Petru a mărturisit public, în Cezareea Philippi, că Iisus este Mesia (Matei 16, 16-17). Tot el însă L-a negat în timpul arestării și judecății Lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Sfântul Apostol Petru, cu voia lui Dumnezeu, a fost lăsat să se lepede de trei ori de Hristos, în vremea Sfintelor Sale Patimi.

Trei sunt motivele pe care arhimandritul Cleopa Ilie le arată ca fiind întemeiate pentru această cădere a Sfântului Petru: pentru a se smeri mai mult, pentru a plânge mai cu amar în toată viața sa, așa cum arată Sfântul Evanghelist Matei: "Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și ieșind afară, a plâns cu amar" (Matei, 26, 75). Cea de-a treia pricină este că durerea și dragostea sa pentru Hristos vor mări mila Sfântului Petru pentru cei păcătoși.

După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Petru, cu nespusă râvnă și cu putere de sus, lepădând frica și aruncând vălul îndoielii, a fost cel dintâi care a vestit poporului iudeu pe Iisus Hristos, Cel răstignit și Înviat (Faptele Sfinților Apostolilor, cap. 2). Sfântul Petru a suferit moartea martirică la Roma.

Sfântul Apostol Pavel s-a născut în Tars, din familie de evrei, părinții săi fiind cetățeni romani.

A făcut studii religioase la Ierusalim, l-a avut profesor pe marele cărturar iudeu Gamaliil. De la el a învățat Pavel adâncul scripturilor, tâlcul prorocilor, puterea Legii lui Moise, psalmii lui David și sfințenia templului, pentru care era plin de atâta râvnă, spune părintele Cleopa.

Saul, numele său dinainte de botez, era un zelos apărător al Legii Vechi și aprig prigonitor al Bisericii lui Hristos. La școală lui Gamaliil era împreună ucenic cu Varnava, care după aceea, mai înainte de Sfântul Apostol Pavel, s-a făcut apostol al lui Hristos.

"Pe vremea aceea, în Ierusalim și în cetățile dimprejur, precum și prin sate, se răspândise buna vestire a lui Hristos, de către sfinții apostoli. Și ei aveau multă întrebare cu fariseii, cu saducheii și cu toți cărturarii și învățătorii legii evreiești, cărora, propovăduitorii lui Hristos le erau urâți și prigoniți. Deci, Saul ura și el pe Sfinții Apostoli și nici nu voia să audă propovăduirea lor cea despre Hristos, iar pe Varnava, care era acum apostol al lui Hristos, îl batjocorea, vorbind hule împotriva lui Hristos" (Viețile Sfinților).

Aflat pe calea Damascului, lui Saul i se arătă în vedenie Iisus Hristos, îi spune greșeala, îi descoperă taina creștinătății și îl trimite să vestească Evanghelia mântuirii la neamuri.

În Damasc, Saul a primit botezul de la Apostolul Anania (Fapte 9, 17-18). Apoi a stat trei ani în pustiul Arabiei, pregătindu-se cu multe rugăciuni, cu post și cu lacrimi pentru noua sa misiune. De aici, Pavel s-a suit la Ierusalim să-i vadă pe Sfinții Apostoli, de unde i s-a încredințat vestirea Evangheliei, începând din Antiohia.

După convertirea de pe drumul Damascului, Sfântul Apostol Pavel a propovăduit cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos în timpul celor trei călătorii misionare ale sale, atât printre cei de un neam cu el, dar mai ales printre cei de alt neam: în Grecia, Atena, Corint, Asia, Macedonia până la Roma.

De aceea, Sfântul Pavel a fost numit "Apostol al Neamurilor". A fost martirizat la Roma prin tăierea capului, în aceeași zi cu Sfântul Apostol Petru, în 29 iunie 67. (surse: vol. "Viețile Sfinților"; Dicționar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994; vol. "Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an", arhimandrit Cleopa Ilie, 1996)

Sfinții Apostoli Petru și Pavel, tradiții și obiceiuri

Începând din ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, cucul și privighetorile nu mai cântă. Tot acum, Sânpetru pocnește din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciți pe drumuri de munte sau în pădure.

Pentru sporul casei și pentru sănătate, se respectă tradiția Moșilor de Sânpetru și se sfințesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci și mere acrișoare. Ofrandele se împart mai apoi oamenilor sărmani.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel. De ce nu se mânâncă mere în această zi de sărbătoare

Dacă tună și fulgeră în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, nucile și alunele vor fi viermănoase.

Potrivit tradiției populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane și lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite și să nu fure vitele din gospodării.

Tot tradiția spune că, de ziua Sfinților Petru și Pavel, în mediul rural există obiceiul ca mamele să pregătească și să dăruiască talismane pentru fiicele lor (o punguță roșie în care se păstrează câte un cățel de usturoi și frunze de pelin). Talismanul este purtat timp de trei zile pentru ca fetele să fie apărate de farmece și de iele, care le-ar fura norocul.

Prin tradiție, femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuți la viața veșnică din familia respectivă. După această zi, tinerele fete au voie să mănânce mere. În schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.