Înălțarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul este prăznuită de credincioși în fiecare an, pe 14 septembrie. În popor, această sărbătoare se mai numește și Ziua Crucii și este considerată data ce vestește începutul toamnei.
Conform tradiției populare, spun specialiștii în etnografie, de ziua Crucii se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele și plantele ce au fost lăsate la lumină în primăvară. Există credința că în această zi, șerpii, înainte de a se retrage în ascunzișuri, se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o piatră nestemată, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.
Tot în această zi există obiceiul ca la biserică preotul să sfințească busuiocul, menta, măghiranul și cimbrul, considerate plante magice. Acestea sunt păstrate de credincioși în casă, sunt puse la icoane pentru a alunga spiritele rele și bolile. Mai mult decât atât, la sate acestea veghează și asupra păsărilor și animalelor din ogradă. În această zi, gospodinele nu au voie să spele, să calce sau să coasă, iar bărbaților le sunt interzise muncile la câmp.
Ce semnifică sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci
Conform teologilor, la data de 14 septembrie sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite legate de lemnul Sfintei Cruci: Înălțarea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos și Sfințirea bisericii Sfântului Mormânt, construită deasupra mormântului Domnului de către împăratul Constantin cel Mare.
Înălțarea solemnă a Sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus pe Muntele Golgota de către episcopul Macarie al Ierusalimului, a avut loc în ziua de 14 septembrie în anul 335. La acest eveniment solemn, documentele vremii precizează că au participat numeroși episcopi și foarte mulți credincioși, iar episcopul Macarie a dorit ca toți cei prezenți la eveniment să vadă Cinstita Cruce.
