Ziua de 20 decembrie - Ignatul - este încărcată de obiceiuri și de tradiții la români, ea reprezentând, cu precădere în mediul rural, ziua în care este sacrificat porcul din care se pregătesc apoi toate preparatele pentru masa de Crăciun.
În prezent, momentul sacrificării porcului a devenit un prilej de reunire a familiei. De obicei, mai ales la sat, la acest eveniment participă toți membrii familiei și el este pregătit în cele mai mici amănunte. Cu o seară înainte, oamenii de la sat pregătesc mai multe cuțite bine ascuțite, o butelie de gaz sau paie - pentru pârlit, dar și vasele în care vor pune carne, slănină și șoric. Cei care se ocupă de sacrificarea animalului sunt bărbații.
După sacrificare, porcul este spălat, apoi este pârlit pe primele paie secerate în vară, puse deoparte, special pentru Ignat. În foc mai sunt aruncate ramuri de lemn câinesc și de iasomie, ca să iasă șoricul aromat, mai scrie volumul "Cartea de Crăciun".
Deși Ignatul cade întotdeauna în postul Crăciunului, obiceiurile și tradițiile românilor sunt foarte puternic înrădăcinate și uneori sunt încălcate regulile stricte impuse de Biserică în ceea ce privește postul, scrie agerpres.ro.
Gospodina casei pregătește, în zilele următoare Ignatului, produsele destinate sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou și Bobotează: cârnați, piftie, tobă, caltaboși, carne friptă. O parte din carnea porcului se conservă pentru a fi consumată peste an. La sate era obiceiul de a prăji carnea și cârnații și a le păstra într-un vas, acoperite cu untură topită, la temperatura scăzută.
Obiceiuri legate de Ignat
Astfel, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază și îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toți membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineața la păsări.
Tradiția spune că în ziua de Ignat nu este permisă nicio altă activitate - spălatul rufelor, spartul lemnelor, cusutul/tricotatul, măturatul casei ori al curții.
O altă tradiție este legată de faptul că după Ignat, se pregătește făina din care femeile urmează să prepare un fel de turte, numite "cârpele Domnului Hristos" - întinse în foi foarte fine, subțiri, uscate și apoi unse cu miere și presărate cu nucă pisată ori măcinată - care se mănâncă în ajunul Crăciunului.
