O echipă care lucrează la bordul navei Royal Navy’s HMS Endurance, lângă coastele Antarcticii, a descoperit mici particule de fier care sunt eliberate în ocean, în timp ce gheaţa se topeşte.
Fierul hrăneşte alegele, care înfloresc şi atrag dioxidul de carbon dăunător, apoi se scufundă, scăpându-ne astfel de gazul cu efect de seră.
Echipa este de părere că acest proces va împiedica cu succes creşterea temperaturilor globale.
Liderul cercetătorilor, profesorul Rob Raiswell, de la Universitatea Leeds, a declarat că Pământul însuşi se pare că vrea să ne salveze.
Drept rezultat, luna aceasta va avea loc un experiment inovator în insula britanică South Georgia, la 800 de mile sud-est de Falkland. Experimentul va verifica dacă procesul natural din Antarctica poate fi realizat de oameni pentru a reduce emisiile de carbon.
Cercetătorii vor folosi câteva tone de sulfat de fier pentru a crea artificial o înflorire a algelor. Grupul de alge va fi atât de mare, încât va putea fi observat din spaţiu.
Oamenii de ştiinţă ştiau deja că eliberarea fierului în mare stimulează creşterea algelor, dar ecologiştii au atenţionat că eliberara fortaţă ar putea dăuna ecosistemelor fragile ale planetei.
Anul trecut, ONU a interzis fertilizarea cu fier a Oceanului Antarctic. Noile descoperiri arată însă că acest proces are loc în mod natural de milioane de ani, în apele izolate din sud. ONU a permis astfel desfăşurarea acestui experiment.
Cercetătorul care va conduce următoare etapă a studiului, profesorul Victor Smetacek, a declarat că gazul va ieşi în mod sigur din atmosfera Pământului pentru următoarele sute de ani.
Scopul studiului este de a descoperi dacă fertilizarea artificială a zonei va crea mai multe alge în Oceanul Antarctic. Acel ocean este o sursă nefolosită de atragere a dioxidului de carbon întrucât nu conţine atât de mult fier, precum alte mări, informează Daily Mail.
Oceanul Antarctic acoperă 20 de milioane de mile pătrate, iar oamenii de ştiinţă cred că dacă întreaga zonă va fi tratată cu fier, algele rezultate vor îndepărta 3,5 gigatone de dioxid de carbon. Acesta este echivalentul unei optimi din toate emisiile anuale create din arderea combustibililor precum petrolul, gazele sau cărbunele.
Experţii avertizează însă că este prea devreme pentru a spune dacă această fertilizare va funcţiona.
Profesorul Raiswell a precizat că acest proiect este foarte controversat, întrucât oceanele nu sunt cutii izolate, iar această fertilizare va afecta şi zonele înconjurătoare. "Nu ştim ce efecte va avea. Ecosistemele sunt foarte complicate. Dacă fierul din calotele glaciare este folositor, ne va cumpăra ceva timp în plus", a menţionat profesorul.