Ce mai larmă, ce mai vuiet, în această campanie de europarlamentare: atacuri sub centură, fețe de candidați transfigurate și schimonosite de furie, chiar ură, înjurături, maneliști, iminență de violențe extreme la mitingurile partidelor, dosare de presă reactivate amenințător etc, toate acestea pe fondul unor dezbateri sterile, fără conținut real și legătură cu problematica UE. Ce să fie, ce să fie?
Este clar că avem puse în joc cu totul alte mize reale decât câștigarea locurilor de europarlamentari, și-am identificat două principale: o neo-majoritate parlamentară, care să fie forțată în cazul în care actuala majoritate nu va realiza un scor electoral mai mare decât scorurile cumulate ale PNL, USR-PLUS, PMP, ProRomânia, respectiv confirmarea sau infirmarea prezidențiabililor bănuiți până acum, cu posibilitatea de a fi înlocuiți cu unii ce folosesc actuala campanie pentru poziționare și creștere de notorietate. Și pentru că europarlamentarele sunt singurele alegeri unde putem discuta doctrinar și-n România, o să folosesc asta pentru a ordona scenariile funcție de stânga și de dreapta.
Ce-ar fi azi stânga românească și cum îi putem recomanda? PSD-ul care, de la înălțimea bogăției afișate a liderilor săi, se recomandă ca fiind cel ce reprezintă interesele salariaților și asistaților social, dar semnalizează cu precădere pentru publicul peremist, public, iute la mânie și nedotat cu un aparat critic ce i-ar permite să discearnă dezastrul din spatele unor decizii ale guvernului ''huiduitei Veorica-Vasilica'' (cocoțarea la vârful deciziei și comunicării campaniei actuale a foștilor peremisti, Lia Olguța Vasilescu și Codrin Ștefănescu, arată clar această strategie).
Pro-România, care deși avea posibilitatea să emită și doctrinar și agregat, s-a împotmolit în discursul revanșard anti-Dragnea (și chiar anti-PSD!), nefructificând nici componența de tip conservator-liberal reprezentată de Daniel Constantin sau Sorin Câmpeanu, ce ar fi putut reactiva oarecum și parte din nostalgia pozitivă a uselismului.
"Bătaia peștelui’’, referitor la o posibilă neo-majoritate de după europarlamentare, se va da exact între PSD și ProRomânia, scorurile cumulate ale celorlalți din opoziție având doar o importanță consecutivă. Dacă scorul ProRomânia se va apropia de 10%, este limpede că se va constitui ca alternativa la PSD, și atunci cei care s-au săturat de șefia lui Dragnea în PSD, vor avea motivația publică și internă în organizații de a migra către o neo-guvernare alături de opoziție, prin "canalul politic ProRomânia’’. Dar exact aici se concentrează și liderii PSD din teritoriu, care pentru salvarea guvernării și a partidului au dat colegilor un "ucaz’’, care sună cam așa: "niciun sprijin și niciun vot pentru foștii colegi din ProRomania, să-i împiedicăm să facă pragul de 5%, apoi îi aducem înapoi în PSD pe cei care sunt recuperabili, iar pe Ponta care înjură PSD și e nerecunoscător partidului îl eliminăm astfel din jocul politic!’’ Și ce-i drept, un scor de plus-minus 5% la ProRomania poate avea astfel de consecințe.
Concluzia este că în acest joc politic de ‘’vase comunicante’’ PSD-ProRomânia se va decide sau nu o neo-majoritate guvernamentală.
La nivel de prezidențiabili de stânga, este limpede că protagoniștii de azi sunt foștii camarazi de ieri, actuali dușmani, Dragnea, respectiv Ponta. Prezidențiabilitatea lor pentru toamnă va fi decisă tot de scorurile de la europarlamentare. În cazul unui scor foarte bun al PSD, considerat la 35%-37%, Dragnea își va asuma direct candidatura. La un scor mediocru sau slab, adică plus-minus 30%, se va discuta rapid despre un nou prezidențiabil PSD, cu potențial electoral semnificativ, iar din interiorul partidului azi lista e foarte scurtă: Gabriela Firea, cotată bine în sondaje, dar subminată de participarea la complotul împotriva actualei conduceri (plus nemulțumirea pesediștilor legată de interferențele decizionale ale lui Florentin Pandele!), și, de ce nu, proaspăta achiziție Carmen Avram, jurnalist și proaspăt politician cu mare succes la mitingurile PSD din campanie, sprijinită mediatic de Dan Voiculescu și de foștii colegi de presă, neafectata încă de isprăvi administrative îndoielnice (avantajul lui Carmen Avram în față Gabrielei Firea!). Și lista internă de ‘’emergent cu șanse’’ din PSD se cam termină azi aici… La ProRomânia, în cazul unui scor în jurul pragului electoral, nici nu se mai poate vorbi de vreun prezidențiabil pentru toamnă, Ponta arătându-și astfel limitele de lider în condițiile unui sprijin văzut și nevăzut :) extrem de consistent, iar Corina Crețu nemaicontând ca rezervă, după o campanie în care a evoluat firav, neconvingător, limitată oricum și ea de prezența ‘’primadonei’’ Victor Ponta, primadonă care nu doar că s-a blocat în aria anti-Dragnea, dar nici n-a dat șansa unora cu potențial de penetrare a mesajului către publicul PSD (precum Tudose sau Banicioiu) să apară mediatic la un nivel necesar.
Cam asta ar fi deocamdată evaluarea cu așezarea prezidențiabililor de stânga, post europarlamentare, dar culmea, în condiții diferite, atât PSD cât și ProRomania au soluția de rezervă numită Călin Popescu Tăriceanu! Care apare astfel ca un ‘’miel turbat al stângii’’, în sensul în care ‘’suge la două țîțe’’ politice. Mulți lideri județeni, și chiar parte din publicul PSD, îl văd ca pe o soluție sigură pentru a câștiga prezidențialele ca și candidat comun, în loc de Dragnea, iar bezelele schimbate între Tăriceanu și Ponta în ultimele luni îl recomandă și ca pe un candidat ALDE-ProRomânia, care să se activeze în numele unui nou USELISM.
Dar, desigur, toate aceste calcule vor trebui refăcute în baza deciziei ÎCCJ referitor la Dragnea, de pe 27.05, când numărătoarea oficială încă nu se va fi terminat, dar rezultatul alegerilor va fi știut! :)
Mâine voi analiza cine e dreapta în România, pe cine și pe ce se bazează pentru neo-majoritate și prezidențiale.
