Elena VIJULIE

“Mă interesează să fiu exactă, atentă şi clară. Nu-mi atrage atenţia agresivitatea şi nici pasivitatea. Mă preocupă politica pentru că mă interesează oamenii.

Când am acceptat să particip la dezbaterile de la Realitatea TV, am avut de rezolvat o dilemă. Mi se spusese că televiziunea e superficială şi că nu la televizor îţi faci meseria de jurnalist. Dar Realitatea s-a dovedit cu totul alta. De îndată ce ajungi să te adresezi celor de dincolo de camere, celor care au bunăvoinţa, curiozitatea sau nevoia de a te urmări de acasă, toate datele situaţiei se schimbă şi se aşează. Nu vrei decât să te faci cât mai bine înţeles, să dai cât mai multă informaţie în timpul de care dispui. Iar acest lucru nu îl poţi face singur şi constaţi că în jurul tău sunt o mulţime de oameni care vor acelaşi lucru ca şi tine. Să se facă înţeleşi şi să dea mai departe informaţia, cât mai repede şi cât mai exact. Întrebările clasice ale jurnalismului sunt aur curat la o televiziune de ştiri, iar eu m-am îndrăgostit de jurnalism în opt ani de BBC, clasic prin excelenţă.

Se spune prin televiziuni că o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte. Şi nu e o minciună. Dar eu cred că nu orice imagine face o mie de cuvinte. Ci imaginea la care ajungi după ce ai citit, după ce ai întrebat, după ce ai aruncat ce era balast, banal, pierdere de vreme. Cum faci asta când emisiunea ta este o dezbatere?  Evident, prin întrebările jurnalismului clasic: cine, ce, unde, cum, când şi, mai ales, de ce.

Credeţi că e simplu?”