Dan ARSENIE

Redactor Realitatea.net

În liceu, când i-am spus mamei că vreau să mă fac jurnalist, ţin minte entuziasmul cu care a primit gândul meu. Nu ştiu dacă se bucura mai mult pentru că renunţasem la o carieră militară (planul meu anterior) sau pur şi simplu aprecia meseria aceasta. Cert este că în 2004 am fost admis la Facultatea de Jurnalism de la Universitatea din Bucureşti, pe care am absolvit-o în 2008. De master nu am mai avut timp, deoarece eram deja angajat.

Prima zi într-o redacţie am trăit-o în anul întâi, când am făcut practică la Gazeta Sporturilor, însă, acolo, densitatea de jurnalişti pe metru pătrat de spaţiu redacţional era mai mare decât cea de călători într-un tren de persoane din India. Aşa că am făcut practica şi mi-am văzut de vară. În primul semestru din anul doi m-am angajat la Evenimentul Zilei, unde eram "omul de noapte". Mai exact, veneam noapte de noapte, de duminică până joi, între 23 şi 06, şi actualizam site-ul evz.ro cu ştirile de peste noapte. Acolo mi-am dat seama că vreau să fac presă online şi am început să învăţ ce înseamnă asta.

După vreun an şi jumătate, am fugit la Prosport, dar nu am schimbat fusul orar prea tare. Lucram de la 17 la 02 noaptea, tot pe site. Însă, presa sportivă nu mi se potrivea. Aşa că am revenit la Evenimentul Zilei, unde am început să am viaţă de ... zi. Am început să scriu reportaje şi aceasta a rămas marea mea pasiune.

La realitatea.net am ajuns în decembrie 2011, unde mi-a plăcut echipa (tânără) şi faptul că mă pot exprima online, fără grija unei versiuni tipărite. Am fost uimit să văd entuziasmul cu care publicul nostru participă la agenda zilei, prin cantitatea impresionantă de ponturi, fotografii şi videoclipuri care ne sunt trimise pe Martor Ocular.

Deşi fluxul de ştiri din Social este destul de solicitant, reuşesc uneori să-mi fac timp pentru un reportaj. După Realitatea, mai merg la două "joburi": unul full-time, îmi învăţ copilul să meargă, să vorbească şi să ne iubească şi, part-time, repar Dacia 1310 care mă aduce la muncă (şi care uneori mă lasă pe drum).