Bănescu a transmis un comunicat cu mai multe „precizări referitoare la situarea Bisericii și a spiritului creștin față de sacralitatea vieții, libertate personală, alegere responsabilă și moarte”, „spre calmarea, fie și temporară, a celor ce își dau ochii peste cap la auzul cuvintelor „Dumnezeu”, „conștiință morală” și „pro-viață””.
Reacția Patriarhiei în dezbaterea privind avortul
„Biserica NU militează irațional și nerealist pentru interzicerea totalitară a avortului, așa cum o fac în direcție opusă susținătorii necondiționați, imuni la argumente și întunecați de furie ai acestuia, ci recomandă(!) în cel mai adecvat mod la realitatea omenească și la Revelația dumnezeiască a Celui care este, printre altele, însăși Viața, încurajarea aducerii pe lume a ființei umane, a persoanei care se zămislește într-o altă persoană, oferind ulterior sprijin multiplu prin instituțiile sale caritabile viitoarei mame, potențial aflată într-o situație fragilă și dificilă”, a transmis Bănescu.
Acesta a precizat că a încuraja nașterea și nu pruncuciderea ține de esența moralei religioase, dar și de cea a bioeticii seculare oneste.
Reprezentantul Patriarhiei mai afirmă că argumentul pro-choice legat de libertatea femeilor de a dispune de propriul trup după cum doresc, argument „valid până la un punct și doar în registre care nu-l afectează pe un altul”, „se lovește dureros de realitatea că în acel trup crește un alt trup, perfect distinct, al unei alte persoane, asupra vieții căreia nimeni altcineva nu are dreptul moral să decidă, doar pentru că aceasta nu se poate apăra singură”.
Bănescu a admis că există și excepții dramatice, pe care inclusiv Biserica le recunoaște.
„Biserica nu susține așadar interzicerea totalitară a avortului, care rămâne o opțiune inevitabil tragică pentru mamă, ci doar încurajează firesc respectarea acestui drept fundamental care alimentează mergerea omenirii mai departe”, se mai arată în comunicat.
Vasile Bănescu: Biserica nu poate fi decât pro-viață
Bănescu a mai transmis că Biserica nu poate fi niciodată anti-natalistă, ci doar pro-viață și că aceasta nu intervine în intimitatea oamenilor, clericii care se substituie medicilor greșind.
În schimb, Biserica are datoria de a promova responsabilitatea morală, respectarea vieții, a dreptului fundamental de a trăi, precum și „cultura vieții”.
Totodată, Biserica „are și datoria de a denunța monstruoasa „cultură a morții” care promovează sofistic avortul ca pe ceva subînțeles firesc și dezirabil. Ceea ce acesta nu este pentru că „naturaliter” nu poate fi”.
Bănescu, despre „un malformant activism ideologic, pseudo-jurnalism și studii de gen”
„Fetusul este o ființă umană dotată cu identitate și demnitate și că, deși nevăzut, chipul său amintește de porunca dumnezeiască „Să nu ucizi!”. Pe Decalog, printre altele, nu pe malformant activism ideologic, pseudo-jurnalism egal cu zero sau studii de gen s-a clădit civilizația euro-atlantică însăși.
E onest să ne amintim și că toți cei care ne-am născut și perorăm azi despre avort fie pro-choice, fie pro-life, am fost cândva, fără excepție, în stare embrionară. Era cumva mai bine pentru noi, părinții noștri sau pentru cei care contăm să nu ne fi născut?”, a mai transmis reprezentantul Patriarhiei.
Ce spune Bănescu despre femeile care „pretind public caracterul ”sacrosanct” al avortului”
„Este destul de limpede că femeile care pretind public, mai mult sau mai puțin feminist, caracterul „sacrosanct” al avortului, nu mai cred pur și simplu că fătul pe care ajung să îl poarte în ele este în mod riguros o ființă omenească cu statut ontologic egal cu al lor, o ființă care poartă în ea „chipul lui Dumnezeu”, a mai susținut acesta.
Vasile Bănescu a subliniat apoi că avortul nejustificat medical e o crimă în plan moral, cum și interzicerea totală a acestuia e o crimă în plan civil: „Avortul nejustificat medical, indiferent de ceea ce credem, rămâne o crimă în ordinea morală (ne)asumată în fața lui Dumnezeu, așa cum interzicerea totalitară a avortului rămâne o „crimă” în ordinea civilă și politică, inadmisibilă la rândul ei. Miza uriașă rămâne folosirea libertății cu sens, adică orientată spre Viață, nu spre opusul ei, nu împotriva noastră”.
