Tradiţii româneşti de Paşte

"În tradiţia populară, de Paşte, se pune o bucată de pământ cu iarbă adusă din grădină pe pragul casei, iar cu lumânarea de la liturghie se afumă grinda şi uşorii casei. Toţi membrii familiei se întâlnesc, se spală pe faţă într-un vas unde s-a pus apă, busuioc, un ou roşu şi un bănuţ de argint, apoi se spune Tatăl Nostru şi se ia Sfânta Împărtăşanie, după care se ciocnesc ouă roşii şi se anunţă învierea lui Iisus. În această zi nu se mătură, pentru a nu alunga spiritele morţilor, cojile de ouă se strâng şi se aruncă pe o apă curgătoare pentru a ajunge în ţara Blajinilor vestindu-le şi lor că este Paştele. Se crede că cine se naşte în noaptea de Paşte va fi om norocos, iar cine moare în Săptămâna Mare va fi iertat de păcate", a precizat directorul Muzeului Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", Paula Popoiu.

"Ouăle roşii" au devenit albastre, galbene şi verzi

Potrivit tradiţiei, ouăle de Paşte trebuie adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare. Exista obiceiul ca, de la lăsatul secului şi până în miercurea Paresimilor, gospodinele să nu strângă ouăle, deoarece se credea că ouăle alese în această zi nu se stricau până la Paşte. Vopsitul ouălelor se face, prin tradiţie, în joia de dinaintea Paştelui şi niciodată în Vinerea Mare. Se spune că ouăle vopsite în Joia Mare nu se strică tot anul.

Creştinii păstrează mai multe legende referitoare la înroşirea ouălor. Cea mai cunoscută dintre ele spune că, sub crucea pe care era răstignit Hristos, Maria Magdalena a pus un coş cu ouă, iar acestea s-au înroşit de la sângele care cădea din rănile Mântuitorului. În tradiţia creştină, ouăle roşii simbolizează, astfel, sângele care a curs atunci când Iisus a fost răstignit pe cruce. Potrivit reprezentanţilor Patriarhiei Române, prin tradiţia creştină, ouăle trebuie vopsite în roşu, însă Biserica a acceptat şi alte culori, mai ales din considerente estetice.

Aşa că, pe lângă ouă roşii, românii şi nu numai ei le vopsesc şi în galben, verde sau albastru. Unele gospodine pun pe ouă, înainte să le fiarbă, o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subţire, ca să iasă "cu model".  

În trecut, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, sunătoare, crin roşu sau flori de tei, iar luciul li se dădea ştergându-le, după ce s-au fiert, cu slănină sau cu untură. 

Meşterii populari ornamentează ouăle de Paşte cu diferite simboluri - modele din natură, de ţesături populare sau motivele folclorice printre care spicul, soarele, frunza şi, ca o reconfirmare a creştinătăţii româneşti, crucea. Decorarea ouălor se face prin diferite metode, folosind ceară colorată, vopsea sau mărgele. În primul caz, procedeul se numeşte "batic" - oul alb, golit de conţinut, se decorează cu ceară pe spaţiile ce urmează să rămână albe, apoi se scufundă în vopsea galbenă, se scoate, se usucă şi se aplică ceara pe spaţiile care vor rămâne, în final, galbene. Apoi, oul se cufundă în vopsea roşie, iar procedeul se repetă în funcţie de numărul de culori.

Drobul a fost inventat la oraş

La evrei, pasca şi mielul sunt consumate, prin tradiţie, de Paşte. Se spune că, la Paştele evreilor, fiecare cap de familie trebuia să aleagă din turma sa un miel sau un ied de parte bărbătească, pe care să-l gătească şi să-l mănânce în familie.

Mielul, simbol al sacrificiului şi al blândeţii, este de bază şi în meniul românesc de Paşte, el ajungând pe masă în borş, stufat sau ca friptură. În România, preparatul tradiţional de Paşte este drobul, preparat din miel, ou şi verdeaţă. Oricât ar părea de surprinzător, drobul s-a impus mai întâi în lumea urbană, iar apoi, prin imitaţie, a ajuns şi în cea rurală. Drobul a devenit, prin excelenţă, alimentul care se identifică în actualitate, aproape complet, la fel ca pasca şi ouăle roşii, cu sărbătorile Paştelui.

În Rusia, de pe masa tradiţională de Paşte nu lipsesc ouăle, pasca făcută din cocă, unt, zahăr şi stafide, şi tradiţionala Kulitch, o pâine tradiţională rusească.

Grecii pun pe masa pascală miel, preparate din fructe de mare şi Tsoureki Paschalino, un fel de pâine tradiţională cu ouă roşii încorporate.

Masa perfectă de Paşte

Excesele la masa de Paşte îi duc pe mulţi de la sărbătoare direct la spital. Iată de ce, pentru a evita indigestiile şi alte probleme de sănătate, medicii au găsit soluţia: masa perfectă de Paşte înseamnă, în primul rând, să nu consumi din absolut tot ceea ce se găseşte pe masă. "Masa de Paşte ar trebui să înceapă cu un ou, după care se poate mânca o ciorbă de miel. La felul doi, carnea de miel nu ar trebui în niciun caz prăjită în ulei, ci eventual gătită la cuptor cu legume sau friptă pe grătar. Apoi, la desert, se poate consuma o felie de cozonac sau de pască", a explicat, pentru NewsIn, medicul nutriţionist Marian Preda.

Potrivit specialiştilor, este foarte important ca masa de Paşte să se prelungească pe parcursul mai multor ore, cu pauze de discuţii sau cafea, pentru ca organismul să poată digera, treptat, mâncarea. Pentru cei care plănuiesc să mănânce mai mult, este recomandat să ia, în timpul mesei, două pastile care ajută la digestie. Pentru a evita problemele de stomac, persoanele care au exagerat cu mâncatul de Paşte trebuie să facă mişcare - o plimbare pe jos de cel puţin o oră sau cu bicicleta, măcar 30 de minute.