Tonomatele lui Băsescu şi pelerinajul la moaşte, printre subiectele editorialelor de miercuri

Cristian Tudor Popescu pune întrebări despre moaşte în Gândul: "De ce merge creştinul la moaştele sfinţilor? De ce se calcă oamenii în picioare zile şi nopţi ca să pupe racla? Ca să-i vindece de boli, pe ei şi ai lor, ca să-i ajute în necaz, ca să le ierte sfântul păcatele făcute peste an. D. Geoană arată sănătos tun, are servici, nu e şomer, nu-i plâng copiii de foame, umblă să-şi cumpere casă de 800.000 euro în buricul Capitalei. Alte supărări decât cele politice e greu de crezut că are. Şi atunci, ce caută d. Geoană la moaştele Sf. Dimitrie, grăbindu-se pe culoarul cu garduri tăiat prin mulţime pentru VIP-uri, cum face poliţia loc pentru convoaiele cu girofar?".

"Băsescu ne-ar fi împuşcat pe toţi" scrie Horia Ghibuţiu în Evenimentul zilei: "Inestimabila contribuţie a istoricului Antonescu la judecarea trecutului recent vine însă când şi-l imaginează pe actualul preşedinte în pielea primului emanat al Revoluţiei”. Cum vor fi prezentate în manualele de istorie ale viitorului vremurile tulburi pe care le traversăm? Ţinând cont că trăim într-o Românie amnezică, aşa cum observă Herta Muller, s-ar putea ca din tot acest zbucium să rămână cel mult o înşiruire de cifre seci."

Ion M. Ioniţă scrie în Adevărul:"Acum 20 de ani, România se pregătea în sărbătoare pentru al XIV-leaCongres al Partidului Comunist, care avea să-l confirme în unanimitatepe Nicolae Ceauşescu drept unic şi genial conducător al ţării. Era oRomânie autistă, trăitoare în alt spaţiu şi în alt timp. În restulstatelor socialiste, puterea comunistă se prăbuşise ca într-un joc dedomino. Numai la noi, Ceauşescu părea etern, iar comunismul imuabil.Când Sala Palatului răsuna în uralele „Ceauşescu-PCR, Ceauşescu şiPoporul“, Lech Walesa şi Solidaritatea instalaseră deja primul guvernnecomunist în Polonia, iar Vaclav Havel îşi căuta o cravată pentru aintra în Hrad ca preşedinte al Cehoslovaciei".

Cornel Nistorescu scrie despre cum şi-a întâlnit Băsescu tonomatele, în Cotidianul: "Concluzia de la începutul întâlnirii lui Traian Băsescu cu intelectualii de la GDS este corectă. România este o ţară reformabilă. Nu de el, în nici un caz. Asta pentru simplul fapt că el nu-şi poate depăşi condiţia marinărească şi nu se poate schimba. Mulţi s-au înşelat în 2004 când au votat, crezând că fostul primar şi comandant de vas mai are resurse şi se poate ridica la nivelul funcţiei pe care o ambiţiona. Iacă, ne-a arătat. Nu poate şi cu asta basta".