Problemele bolnavilor mintal spitalizaţi în România, sintetizate într-un raport al societăţii civile

Spitalele de psihiatrie şi unităţile medico-sociale pentru persoanele cu dizabilităţi mintale sunt departe de a îndeplini condiţiile decente de viaţă şi tratament, iar personalul spitalelor le cunoaşte într-o mică măsură drepturile, potrivit raportului privind respectarea depturilor şi libertăţilor persoanelor aflate în instituţii medico-sociale pentru persoane cu dizabilităţi mintale.

Există instituţii care se confruntă cu probleme de supraaglomerare (cum ar fi spitalele din Turceni, Drăgoeşti şi Târnăveni), cu precaritatea condiţiilor igienico-sanitare (unitatea socio-medicală din Găneşti, spitalul municipal din Sighetu Marmaţiei, secţia exterioară de psihiatrie din Gura Văii - Mehedinţi), menţinerea secţiilor închise şi oferirea unei alimentaţii sărace (spitalele din Brăila, Găneşti,  Dumbrăveni).

O altă constatare inclusă în raport este aceea că există, încă, o rată crescută a deceselor în unele dintre spitalele de psihiatrie monitorizate şi că nu sunt respectate procedurile cu privire la decesele apărute în instituţiile în care se află persoane private de libertate.

În ceea ce priveşte cunoaşterea şi respectarea drepturilor acestor pacienţi de către personalul medical, mai sunt încă multe lucruri de făcut, au spus reprezentanţii societăţii civile. Astfel, în multe unităţi, dreptul pacienţilor de a formula plângeri este tratat cu superficialitate, neexistând proceduri clare şi aduse la cunoştinţa pacienţilor atunci când aceştia doresc sa reclame tratamentele la care sunt supuşi. Dreptul de a reclama tratamentele este prevăzut în articolul 51 din Constituţie, în Ordonanţa Guvernului privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, precum şi în Norma de aplicarea Legii sănătăţii mintale.

De asemenea, sunt puţin cunoscute procedurile internării nevoluntare a pacienţilor cu tulburări psihice, care implică obţinerea de la aceştia a acordului la internare, diagnostic şi tratament. Şi în privinţa măsurilor de contenţionare (legare) sau de izolare a pacienţilor, responsabililii instituţiilor medico-sanitare dau dovadă de necunoaştere sau de ignorare a prevederilor legale. Foarte puţine eforturi sunt realizate în sensul implicării pacienţilor în servicii de ergoterapie şi terapie ocupaţională şi există semne de întrebare cu privire la tratamentul medicamentos utilizat şi aplicarea terapiei prin electroşocuri în unele dintre institutiile vizitate. În plus, unele spitale se confruntă şi cu deficit de personal.

Raportul a fost realizat în urma a peste 30 de vizite neanunţate în 16 instituţii medico-sociale pentru persoane cu probleme de sănătate mintală şi dizabilităţi intelectuale din 15 judeţe, în perioada martie-septembrie 2009.