Miron Cozma, omul providenţial din Valea Jiului
Miron Cozma, fost inginer la mina Lonea, a ajuns să fie cunoscut de întreaga ţară în iunie 1990. Atunci, la îndemnul preşedintelui Ion Iliescu de a face curăţenie în Piaţa Universităţii, ocupată de aşa-zişii golani, minerii conduşi de Cozma au avut prima descindere sângeroasă în Capitală. Un an mai târziu, în septembrie 1991, Cozma s-a întors cu minerii în Bucureşti, nemulţumit că nu le-au fost acceptate revendicările sindicale. Minerii au asediat Guvernul şi Televiziunea, iar acţiunea lor a determinat căderea Guvernului Petre Roman.
În ianuarie 1997, Cozma a fost arestat preventiv pentru mineriada din 1991. Mii de ortaci s-au adunat zile în şir la Petroşani şi au cerut eliberarea lui. În iunie 1998, Cozma a fost condamnat la un an şi şase luni de închisoare pentru mineriada din 1991. A fost pus în libertate în iulie 1998 când peste o mie de oameni l-au aşteptat la Petroşani, în ciuda ploii torenţiale. Peste câteva luni, Cozma i-a mobilizat din nou pe mineri să plece spre Bucureşti, invocând decizia de închidere a unor mine.
La începutul lui 1999, minerii au pornit spre Capitală, trecând de jandarmi şi poliţişti în Defileul Jiului, la Bumbeşti-Jiu, Horezu, Costeşti sau Râmnicu-Vâlcea. Minerii s-au oprit doar după ce premierul Radu Vasile a acceptat să stea de vorbă cu Miron Cozma, la Cozia. Cozma a fost capturat în februarie 1999, la Stoeneşti, după o confruntare violentă între mineri şi forţele de ordine.
Miron Cozma era un lider absolut în Valea Jiului, iar cuvântul său nu cunoştea împotrivire. Nicio hotărâre nu îi era pusă la îndoială şi fiecare ordin al lui era ascultat fără crâcnire. Chiar şi administraţia companiei miniere ţinea cont de poziţia lui. Bătând cu pumnul în masă, Cozma era cel care stabilea regulile la companie.