Mărturia unui rănit în Revoluţia de la Cluj
În decembrie \'89 avea 25 de ani. Libertatea... a fost singurul motiv pentru care a ieşit în stradă. A luptat pentru ea şi a obţinut-o, e adevarat, cu preţul unui glonţ în abdomen. După 20 de ani însă, Dorel Lăpuşan susţine că, în numele libertăţii, ar face la fel, oricând.
Vestea că oamenii au ieşit în Piaţa Libertăţii ca să protesteze împotriva regimului s-a răspândit ca fulgerul în tot oraşul. Pe Dorel Lăpuşan l-a găsit la Tribunal, unde se afla împreună cu părinţii.
În piaţă s-a alăturat zecilor de clujeni care-şi cereau viaţa înapoi. La scurt timp au apărut şi soldaţii, înarmaţi cu muniţie de război. \"Cineva s-a apropiat la doi metri de căpitanul Carp Dando şi din câte am văzut eu şi-a fluturat ost..., nu ostentativ, şi-a agitat haina. În acel moment s-a deschis focul\", povesteşte Dorel Lăpuşan.
Cei mai mulţi au fugit spre străzile laterale. Dorel Lăpuşan s-a adăpostit după un gard viu. Nu l-a protejat însă de glonţul care l-a lovit în stomac. S-a dus târâş câţiva metri, s-a ridicat, a fugit până în faţa grupului statuar Matei Corvin. A căzut jos şi abia în acel moment a avut curajul să se uite la ce i s-a întâmplat.
O femeie i-a legat rana cu un batic. Câţiva tineri l-au ridicat, au oprit o maşină şi l-au dus la spital. S-a trezit a doua zi, când părinţii au venit să îl viziteze. Era prima zi din restul vieţii sale. Câţiva ani a fost plin de speranţă.
\"Ulterior a fost o dezamăgire, nu ne-am aşteptat ca evenimentele să se desfăşoare în defavoarea populaţiei. Au trecut 20 de ani şi nu suntem unde am fi dorit să fim\", mai spune Dorel Lăpuşan. Dezamagirea nu i-a retezat, însă, convingerea ca a procedat bine. Ar repeta oricând gestul din 21 decembrie.