Lipsa respectului pentru propria persoană duce la obezitate

Potrivit cercetătorilor, copiii de 10 ani, cărora le lipseşte stima de sine, tind să devină graşi ca adulţi. Efectul s-a confirmat în special pentru fete, spun cercetătorii de la King's College London.

Rezultatele arată că dacă se intervine devreme, obezitatea poate fi evitată, informează BBC.

"Nu este vorba despre persoanele cu probleme psihologice grave, anxietatea şi stima de sine erau în limite normale", spune profesorul David Collier de la King's College London.

Copiii au fost măsuraţi şi cântăriţi de către o asistentă, la vârsta de 10 ani, după care s-au caracterizat singuri când au ajuns la vârsta de 30 de ani. Starea lor emoţională a fost de asemenea notată, spun cercetătorii, în publicaţia BMC Medicine.

Copiii cărora le lipsea respectul de sine, cei care simţeau că au prea puţin control în viaţa lor, cei care s-au îngrijorat des, au fost mult mai expuşi să câştige în greutate în următorii 20 de ani, arată rezultatele.

Profesorul David Collier, care a condus cercetarea spune că : "Inovator la acest studiu e că obezitatea a fost văzută ca o dereglare metabolică. Ceea ce am aflat e că problemele emoţionale sunt un factor de risc pentru obezitate."

"Nu putem spune că problemele emoţionale din copilărie cauzează obezitate, mai târziu în viaţă, dar putem spune, cu siguranţă, că joacă un rol, împreună cu alţi factori precum greutatea părinţilor, dieta şi exerciţiile", susţine şi  cercetătorul  Andrew Ternouth.

Potrivit dr. Ian Campbell, de la  Concernul pentru Greutate studiul a relevat în mod evident că ''problemele psihologice din copilărie au o influenţă asupra creşterii în greutate, în viitor şi asupra sănătăţii. Foarte mulţi dintre adulţii cu care noi lucrăm au probleme emoţionale şi de stimă de sine şi sunt adesea rezistenţi la tratament. Mesajul este că intervenţia făcută cât mai devreme, în copilărie, poate fi cheia pentru a combate obezitatea la maturitate.

Asta cere mai mult decât profesioniştii din sănătate pot face, e nevoie de semnale mai importante din partea părinţilor, a profesorilor, şi oricine e implicat în bunăstarea copilului, au concluzionat oamenii de ştiinţă.