Gheorghiţă Aurelian Ion: De ce simt intelectualii nevoia să conceptualizeze prostia
Cum reacţionează un om obişnuit când spune o prostie? Dacă are bun simţ şi minima inteligenţă care îl face să înţeleagă că a greşit, recunoaşte că a spus enormitatea şi îşi pune cenuşă în cap. Dacă e o fire mai mândră, poate prefera să tacă jenat şi să nu mai aducă în discuţie subiectul, ca şi cum n-ar fi existat. Asta face omul obişnuit.
Dacă avem de a face cu un intelectual, apare încă o posibilitate: poate persevera în prostie. Dar nu oricum, ci încercând să-i confere demnitate culturală şi ascendenţă filosofică. Nu numai că nu a greşit, spunând ce a spus, dar e şi perfect justificat teoretic, iar cei care râd nu fac decât să-şi trădeze ignoranţa. Am putea numi această reacţie - eschiva intelectualului.
Toader Paleologu e un intelectual, başca vremelnic ministru al Culturii, aşa că în momentul în care a scos porumbelul pe gură aproape că n-a avut de ales. Apucase să spună că Traian Băsescu e o pleaşcă ce a căzut peste el şi peste colegii din PD-L, aducându-i la guvernare.