Un venerabil comparatist, Terentiu Moraleu pe numele lui, personaj academic odinioara fascinant, iesit însa de multi ani la pensie, m-a sunat recent cu rugamintea sa ne vedem, bref, undeva la Universitate. Am acceptat imediat. Omul mi-a fost profesor si, precum toti colegii mei, i-am savurat cândva cursurile, cu precadere cele legate de clasicitate. L-am regasit la fel de vioi ca în urma cu trei decenii. Voia sa-mi dea volumul sau de Memorii, proaspat aparut la o prestigioasa e (...) Citește mai departe...