Criticul şi scriitorul Matei Călinescu s-a stins din viaţă
Matei Călinescu, una dintre vocile literare marcante ale culturii româneşti contemporane, s-a stins din viaţă, la vârsta de 75 de ani, în urma unei lungi suferinţe cauzate de cancer, la Bloomington, Indiana, au declarat pentru NewsIn reprezentanţii editurii Polirom.
Născut în 1934 în Bucureşti, Matei Călinescu a debutat mai întâi în publicistică, în „Gazeta literară” şi „Viaţa românească”. Din 1960 începe colaborarea cu Tudor Vianu, la catedra de literatură universală a Facultăţii de Litere. Matei Călinescu a părăsit România în 1973, după apariţia mai multor titluri de critică literară şi a romanului "Opiniile lui Zacharias Lichter", distins cu premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România (1969). În Statele Unite, ca profesor la prestigioasa Indiana University, a publicat lucrarea care l-a consacrat în spaţiul academic, "Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism" (1987). În 1988, îşi desăvârşeşte opera legată de postmodernism, împreună cu un alt teoretician foarte cunoscut, D.W. Fokkema, în “Exploring Postmodernism”.
În româneşte, a scris, printre altele, " Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecţii "(Marele Premiu al ASPRO, 2002), "A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii" (Premiul AER pentru ştiinţe umane 2003 ) şi, împreună cu Ion Vianu,"Amintiri în dialog".
Una dintre ultimele sale cărţi este un text biografic, care spune povestea fiului său, mort în urma unei crize severe de epilepsie, în 2003. Cartea, născută din drama dispariţiei fiului de nici 26 de ani, diagnosticat cu sindromul Asperger şi cu o formă agresivă de epilepsie, a fost scrisă febril, în primele patruzeci de zile simbolice de după moartea acestuia. Dincolo de naraţiune şi de stilul literar care aminteşte de "Opiniile lui Zacharias Lichter", "Portretul lui M" este o carte soteriologică, pentru că tatăl reuşeşte, prin talentul scriitorului, să accepte moartea: "N-am numărat zilele, dar întâmplarea a făcut ca în cea de-a patruzecea să mă simt împăcat cu durerea mea, înseninat în tristeţe", mărturiseşte Matei Călinescu. Aportul lui Călinescu nu este, însă, doar unul literar, pentru că autorul reuşeşte să aducă în registrul literaturii informaţii extrem de riguroase asupra unei boli relativ recent descoperite, autismul, adeseori ignorat, netratat şi care-i marginalizează pe cei bolnavi.
"Moartea e începutul oricărei biografii, al poveştii oricărei vieţi. (...) M ar fi fost de acord. I-ar fi plăcut, poate ca una din acele glume care-l înveseleau, ca una din acele răsturnari neaşteptate de termeni care lui i se păreau absurde, cum ar fi fraza "Începutul e sfârşitul", îşi începe Călinescu povestea propriei vieţi, intersectată cu cea a fiului dorit. Cartea s-a născut din fragmente, publicate mai întâi în Revista 22, care au vorbit pentru prima oară în spaţiul cultural românesc despre cât de profunde pot fi formele de iubire părintească, mai ales atunci când copilul suferă de autism. Volumul a fost distins cu premiul ASPRO la secţiunea roman/ memorii/ jurnal/ corespondenţă, în cadrul Târgului Internaţional de Carte Bookarest 2004.