Cristian Pârvulescu: America mea
Urmărind modul în care unii au reacţionat la cea de-a 233-a aniversare a Declaraţiei de Independenţă a celor 13 colonii revoltate împotriva perfidului Albion, devenită din 1791 sărbătoarea naţională a Americii, am avut - o dată în plus - sentimentul că America mea e diferită fundamental de America lor.
Că America nu se poate reduce la stereotipuri fără a deveni o caricatură era de la sine înţeles. Dar cum America lor, a celor pentru care America este doar jandarmul global care trebuie să-şi asume rolul de superputere pentru a da sens lumii, risca să denatureze moştenirea părinţilor fondatori, transformând libertatea fie într-o marfă, fie într-o obligaţie impusă, era nevoie de o echilibrare. Iar aceasta nu putea veni din partea celorlalţi, care, aparţinând aceleiaşi viziuni maniheiste, dar în sens invers, considerau America un fel de Imperiu absolut al răului.