Costin Ilie: Furtună în Bucureşti. Stă primarul (Chiliman) şi cască gura
Hai să încep cu începutul, sper să nu vă plictisiţi până ajung la înjurăturile adresate lui Chiliman, început care, în cazul de faţă, înseamnă nişte picături uriaşe de ploaie. Le-aş fi găsit chiar romantice dacă nu se întâmpla să plec de la birou după o zi nu tocmai uşoară. Aşa, le-am găsit doar uriaşe. Lipsa de senisbilitate a durat până când am ajuns la Romexpo, plecat fiind de la Casa Presei, adică de la vreo 50 de metri. A început urgia. Flora Capitalei a fost răvăşită, crengi, plastice, frunze, cartoane şi tone de apă dansau bezmetic împrejur.
Primul impuls a fost să trag pe dreapta, dar prea îmi era foame ca să mai pot fi şi precaut. Dă-i înainte, Costine. Şi am dat. Pînă când un copac s-a prăbuşit în faţa unui autobuz al RATB. N-aş fi oprit, v-am zis, gândea stomacul pentru mine, dar Renault-ul din faţa mea nu a mai vrut cu nici un chip să se mişte. Foame, foame, dar nici nu e frumos să claxonezi noaptea, aşa că am ales să aştept.