Copiii emigranţilor români speră să îşi vadă părinţii întorcându-se în curând

Mii de copii români sunt separaţi de părinţii lor, care au plecat în Europa de Vest în căutatea unei vieţi mai bune şi care speră ca într-o zi să poată să se întoarcă şi să rămână împreună în România.
Emigraţia masivă şi consecinţele sale asupra societăţii va fi unul dintre dosarele importante pentru şeful statului, care va fi ales prin scrutinul din 22 noiembrie.

Circa 2,5 milioane de români, aproximativ 10% din populaţie, au emigrat pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, în special în Italia şi Spania, arată un raport al Comisiei prezidenţiale pentru riscurile sociale şi demografice.

Deşi acest fenomen a permis în 2008 trimiterea a peste şase miliarde de euro rudelor rămase în România, există şi riscuri: \"îmbătrânirea populaţiei active şi reducerea competitivităţii economice prin plecarea oamenilor mai competenţi\", potrivit comisiei.

Dar efectele negative sunt şi de ordin social şi psihologic. Circa 350.000 de copii românii trăiesc fără cel puţin unul dintre părinţi, care este plecat în străinătate, potrivit unui studiu UNICEF.

Regiunea Iaşiului, una dintre cele mai sărace din ţară, este foarte grav afectată.

\"Majoritatea părinţilor văd această emigrare drept temporară, doar pentru a strânge suficienţi bani pentru a construi o casă, a asigura studiile copiilor. Nu vor să îi scoată pe aceştia din urmă din mediul lor românesc şi îi lasă bunicilor sau unui apropiat\", explică Alexandru Gulei, coordonator de proiect la ONG-ul Alternativa Socială. Dar această plecare temporară durează adesea ani de zile.

În satul Răducăneni, unde pâmântul este lucrat în continuare cu căruţe trase de cai, 100 de copii trăiesc fără unul sau ambii părinţi.

\"Întâlnim probleme legate de neglijenţă emoţională. Părinţii trimit pachete cu haine, bani, dar copiii au nevoie în primul rând de contact\", subliniază Oana Anaziliţei, un psiholog care vine regulat la Răducăneni împreună cu doi asistenţi sociali.

Constantin Roman, în vârstă de 13 ani, care visează să fie fotbalist şi a cărui mamă este menajeră în Italia de patru ani, mărturiseşte: \"Mama îmi lipseşte mult, acest lucru mă face trist, dar când vorbesc cu ea pe calculator şi când ne vedem pe webcam, de două ori pe săptămână, sunt fericit\".

Şi bunicii sale Elena, care îl creşte într-o căsuţă simplă şi foarte colorată, îi place să îşi vadă fiica pe calculator, obţinut datorită şcolii şi ONG-ului Alternativa Socială. \"Nu există altă soluţie decât Italia. Nu avem nimic altfel\", spune ea.

Dacă ea se asigură că nepotul său îşi face temele înainte de o ajuta în casă, unii copii sunt exploataţi - prin munci în casă sau pe câmp prea grele - din cauza sărăciei apropiaţilor care au grijă de ei. Alţii, lăsaţi singuri, pot deveni delicvenţi.

Şi bunicii suferă de singurătate în aceste sate care se golesc.

Dacă soluţia este pe termen lung, printr-o dezvoltare economică a satelor, mult mai sărace decât marile oraşe, Alternativa Socială subliniază şi importanţa serviciilor de asistenţă, psihologică şi materială, pentru aceşti copii şi bunicii lor.

Constantin este ferm convins că mama sa se va întoarce definitiv în curând. Când va fi mare, i-ar plăcea să meargă la Bucureşti, capitala care îi oferă mai multe oportunităţi. \"Dar nu în străinătate, este prea greu să fii departe de familie\", subliniază el.