Cehia pleacă de la conducerea UE fără rezultate deosebite, consideră AFP
Slăbiţi de căderea guvernului lor la jumătatea parcursului, criticaţi în urma unor luări de poziţie polemice, cehii încheie la 1 iulie o preşedinţie UE criticată dur de mulţi dintre partenerii lor, comentează AFP.
"Aşteptăm cu nerăbdare preşedinţia suedeză", care va prelua mandatul de şase luni, "dar mai rămânem bucuroşi câteva zile cu cehii", a rezumat, ironic, cancelarul german Angela Merkel, după ultimul summit european sub preşedinţia cehă.
Premierul italian Silvio Berlusconi s-a plâns recent că "acum UE nu mai poate juca rolul ce îi revine, pentru că la conducerea sa nu există o persoană cu autoritate", iar fostul premier liberal ceh Mirek Topolanek a descris joi mandatul ceh ca "o şană irosită".
Victima unui vot de neîncredere în martie, Guvernul Topolanek a fost nevoit să se retragă în plină preşedinţie UE şi să predea frâiele unui înalt funcţionar, Jan Fischer, într-un moment în care Europa trece prin cea mai gravă criză economică de la Al Doilea Război Mondial. "Prezenţa noastră a avut criticii săi, este adevărat, dar acest lucru a început înainte de preluarea mandatului", s-a apărat ministrul de externe, Jab Kohut.
"Oare am trecut, ca toţi novicii, printr-o perioadă de învăţătură? Da. Am pus oare pe tapet chestiuni pe care alţii le-ar fi îngropat? Da. Suntem noi prima preşedinţie care s-a confruntat cu o criză politică internă? Nu", a subliniat el.
Însă la Bruxelles comentariile sunt mai dure acum, la ora bilanţului. "Este cea mai catastrofală preşedinţie pe care a avut-o vreodată UE", a spus un diplomat belgian. "Ne bazăm pe suedezi să ia lucrurile în primire", a declarat un alt diplomat.
Spre deosebire de reţinerea obişnuită a celor care asigură preşedinţia UE, Topolanek a provocat controverse prin modul său deschis de a vorbi. El a calificat drept "drum spre infern" politica de relansare economică a lui Obama, chiar înainte de summitul UE-SUA.
În pofida euroscepticismului virulent al preşedintelui ceh Vaclav Klaus, cehii au participat la deblocarea procesului de ratificare a Tratatului de la Lisabona, pe de o parte adoptând textul în Parlament, pe de altă parte furnizând irlandezilor garanţiile pe care le cereau pentru a putea vota din nou, în octombrie.
Mai rămâne de depăşit opoziţia preşedintelui Klaus, care consideră tratatul "o eroare tragică".