Castelul Bethlen din judeţul Mureş, acum o ruină, este o tolbă plină de poveşti
Ascuns printre coline, înconjurat de ziduri groase, Castelul Bethlen îşi spune şi acum povestea cui are timp să o asculte. La nici zece minute de la drumul dintre Sighişoara şi Mureş, acesta se înalţă falnic din istorie peste satul Criş, din judeţul Mureş. Localnicii ştiu cu toţii de povestea fantomelor de la castel. Nu se sperie nimeni însă. Ştiu că sute de ani, castelul a vegheat asupra străbunilor lor.
Sus în deal, în comuna Daneş, e o legendă. Arată a ruină, dar este de fapt
o tolbă plină cu poveşti. Castelul Bethlen domină Crişul, un sătuc
mureşean aflat la zece kilometri de Sighişoara. Construit în 300 de ani,
locuit vreo 700, castelul s-a împregnat de izul legendelor
transilvănene.
"Este un castel construit în secolul XIV, când pe un promontoriu
mai înalt al satului s-a ridicat o construcţie din lemn cu rol de
apărare împotriva tătarilor", a explicat profesoara de istorie, Maria Diaconu.
Numele familiei Bethlen se pierde în istorie. Se pare că numele provine chiar de la oraşul Bethleem din Iudeea. "Un membru al familiei a participat la cruciade şi a
primit drept recompensă acest teritoriu. Acest castel de vânătoare
se va transforma într-o locuinţă permanentă a familiei", a completat profesoara.
Familia Bethlen s-a impus rapid în istoria Transilvaniei. Feriţi de
marile conflicte ale vremii, era apropiată mai mult de viaţa culturală
a vremii. "Începând cu secolul XVI, membrii familiei adaugă turnului o
construcţie pe latura de vest, aşa numita galerie, cu logii în stil
renascentist. Aici va fi adus un teasc de tipărit, vor
fi tipărite o serie de cărţi, constituindu-se una din cele mai mari
biblioteci ale Europei din acea vreme. De altfel, doi membri ai
familiei s-au remarcat ca istorici scriind istoria Transilvaniei", a mai spus Marian Diaconu.
Pe zidurile vechiului castel princiar e imprimat blazonul familiei Bethlen. "Blazonul familiei este şarpele cu mărul de aur în gură. Se zice că în momentul când au venit, aici era o
mlaştină mare şi că ar fi fost un monstru ca cel de la
Lochness care înghiţea oamenii şi el ar fi aruncat un măr care i-a
rămas în gură şi el s-a înecat. A murit şi de aici ar fi pornit
blazonul familiei", a mai explicat profesoara de istorie. Istorii spun că în gura şarpelui de pe blazon s-ar afla bula papală,
pusă acolo de membrii familiei, după ce au trecut de la religia
catolică la cea reformată, după cum cereau stăpânii vremii.
"Deasupra capelei se află camera de judecată, o cameră sobră care
are deasupra, pe frontispiciu, scris în limba latină: să
fii imparţial atunci când judeci. Prin 1714, ţăranii de acolo s-au răsculat când s-a
dat acea lege a Mariei Tereza, Certa Punta. Legea stabilea trei zile de
lucru pentru iobagul cu animale sau patru zile cu palma. După ce s-a mărit perioada de muncă, ajungând la 7 zile pe săptămână, ţăranii s-au
răsculat", potrivit Mariei Diaconu.
Ca orice castel din Evul Mediu şi Bethlen are o legendă. Se spune
că o contesă nu l-ar fi iubit pe soţul său. Din dragoste neîmplinită ar
fi înnebunit şi de atunci bântuie pe holurile castelului.
Castelul aparţine acum unei nepoate a ultimului Bethlen care a locuit acolo. Începând cu perioada comunistă, castelul s-a ruinat încet-încet. A rămas doar o urmă a fostei locuinţe princiare.