Cariera șerpuită a lui Victor Ponta, politicianul crescut în umbra șefilor
Victor Ponta a fost poreclit „micul Titulescu” de către Adrian Năstase și a ocupat de-a lungul timpului numeroase funcții. A fost procuror, secretar de stat, ministru, parlamentar, prim-ministru și președinte de partid.
Așa cum povestea chiar Victor Ponta, familia sa ar fi ajuns în România cu mai bine de 100 de ani pentru a pietrui drumul de la Pecica la Nădlac. Tatăl său avea rădăcini italiene, iar mama sa, albaneze.
Victor Ponta s-a născut în anul 1972, pe 20 septembrie. Deși mama lui nu voia să păstreze sarcina din cauza unor probleme medicale, tatăl său a insistat ca femeia să-și asume riscul, iar copilul s-a născut sănătos. În timpul liceului, Victor Ponta a fost pasionat de baschet. Alături de clubul Steaua, a câștigat titlul de campion național la juniori, în primăvara anului 1989. A revenit la acest sport și în 2008, atunci când a fost timp de un an președinte al Clubului Sportiv Energia Rovinari, secția de baschet masculin. Tot în același an, a devenit campion național de raliuri.
În anul 1995, Victor Ponta a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității București. Opt ani mai târziu, avea să devină doctor în Drept Penal Internațional, titlu la care a renunțat în urma unui uriaș scandal de plagiat.
Din 1995 până în 1998, Ponta a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă judecătoria Sectorului 1. În următoarea perioadă, până în 2002, a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică. Între 2000 și 2001 a ocupat funcția de coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor, după ce în prealabil a urmat un curs de pregătire la FBI în domeniul combaterii infracțiunilor financiar-bancare.
Anul 2001 marchează și intrarea în politică a lui Victor Ponta, la îndemnul lui Adrian Năstase, căruia i-a fost și asistent la catedra de Drept Internațional Public. Năstase îl face Secretar de Stat și Șef al Corpului de Control al Guvernului. În noiembrie 2003, Ponta a fost ales președinte al Tineretului Social Democrat, funcție pe care o ocupă până în 2006. Tot în 2003 își termină teza de doctorat sub coordonarea lui Adrian Năstase și urcă și mai mult în PSD, devenind vicepreședinte.
În timp ce Victor Ponta intră din ce în ce mai adânc în politica românească, nu își neglijează nici cariera academică. Predă Drept Penal la Universitatea Română-Americană ca lector și mai târziu avansează în funcția de conferențiar universitar.
În 2004, tânărul politician Victor Ponta ajunge, în urma unei restructurări din Guvern, ministru delegat pentru controlul implementării programelor cu finanțare internațională. În același an, devine unul dintre cei mai tineri parlamentari români și este ales deputat de Gorj.
Victor Ponta se afirmă cu rapiditate în Parlamentul României, iar în doar doi ani este numit vicepreședinte al Camerei Deputaților. Din această funcție, se remarcă în conflictele directe cu ministrul Justiției de atunci, Monica Macovei, legat de modul de numire a magistraților. Ponta cerea la acea vreme publicarea dosarului pe care Macovei îl avea la CNSAS, pentru a vedea dacă femeia a colaborat sau nu cu Securitatea.
La alegerile din noiembrie 2008, Victor Ponta obține un nou mandat de parlamentar și în timpul primului guvern Boc a fost, timp de un an, Ministru pentru Relația cu Parlamentul. Tânărul politician critica atunci Guvernul, făcând referire adesea la strategiile pe care le făcea Traian Băsescu din umbră. De altfel, împreună cu Liviu Dragnea și cu partidul, a încercat să îl suspende în 2007 pe Traian Băsescu.
Cu mai puțin de o săptămână înainte Congresului PSD din 2010, Victor Ponta își anunță candidatura la șefia partidului, iar mai apoi câștigă competiția în fața lui Mircea Geoană. La acea dată, Ponta promite să aducă un suflu nou în PSD.
În luna mai 2012, după ce cade guvernul Ungureanu, Victor Ponta se lăuda că era cel mai tânăr prim-ministru din Europa, la doar 40 de ani. Ocupă această funcție până în anul 2014, fiind premierul a patru guverne diferite. Primele două au fost create cu ajutorul USR, iar cel dea-l treilea guvern a fost format după destrămarea alianței, cu ajutorul UDMR. Maghiarii refuză să mai facă parte și din cel de-al patrulea executiv, așa că Ponta guvernează cu ajutorul PSD, UNPR și ALDE.
Tot în anul 2014, pe 16 decembrie, Ponta încearcă să stingă scandalul cu privire la teza de doctorat plagiată și îl notifică pe rectorul Universității din București că renunță la titlul de doctor și a devenit faimos pentru porecla „il dottore”. 2014 a fost și anul unui eșec uriaș pentru acesta. Victor Ponta pierde alegerile prezidențiale în favoarea lui Klaus Iohannis.
Guvernul mai rezistă doar până la sfârșitul anului 2015, atunci când mai multe evenimente zguduie duc la prăbușirea executivului. Cea mai gravă catastrofă din ultimii ani: incendiul de la Clubul Colectiv. După aceea, zeci de persoane au cerut demisia Ministrului de Interne și a premierului Victor Ponta. Pe data de 4 noiembrie 2015, Victor Ponta și-a depus mandatul. În aceeași perioadă, Victor Ponta a fost trimis în judecată de DNA în dosarul Turceni-Rovinari, motiv pentru care a demisionat din PSD. Acesta a fost achitat definitiv mai târziu, însă la acel moment impactul a fost devastator pentru cariera sa.
După ce și-a încheiat cu scandal drumul în funcția de premier al României, Victor Ponta și-a făcut propriul partid, PRO România. Iar în 2020, când partidul său nu a trecut pragul parlamentar anunța că se retrage din politică, iar din 2021 și-a deschis o firmă de consultanță economică. La o analiză atentă, se poate observa că fostului premier nu i-a mers tocmai rău pe cont propriu, fiindcă firma declara profituri consistente, iar politicianul era surprins din ce în ce mai des în vacanțe în străinătate sau pe terenurile de golf.
Astăzi, Victor Ponta este consilierul onorific al premierului Marcel Ciolacu și a afirmat în mai multe rânduri că este onorat să lucreze cu actualul șef PSD.
Cu toate acestea, drumul lui Victor Ponta prin politica românească este unul cu numeroase eșecuri. A fugit din țară în 1990, bântuind prin Occident ca să se poată întoarce acasă. L-a adus în politică Adrian Năstase, s-a căsătorit cu Daciana Sârbu, fiica lui Ilie Sârbu, a avut o relație bună chiar și cu Traian Băsescu pentru o perioadă și și-a creat legături atât cu afaceriști, cât și cu oameni foarte importanți de la vârful serviciilor secrete.
Victor Ponta a făcut nunta cu Daciana Sârbu în 2008, iar naș le-a fost chiar George Maior, fostul șef al Serviciului Român de Informații. La nuntă a fost şi Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci şef al Serviciului de Informaţii Externe.
Victor Ponta părea că s-a pregătit pentru orice ar fi putut să i se întâmple și că își asigurase un viitor strălucit printre politicienii cu vârste înaintate care au condus ani întregi țara. Tânărul Ponta avea prieteni peste tot și a lăsat mereu impresia că știa să își joace cărțile foarte bine.
Din păcate pentru cariera sa, transmit analiștii politici, Victor Ponta nu a înțeles un lucru esențial: că a crescut în politică stând în umbra altora. A stat la început în spatele lui Iliescu și al lui Năstase, iar pe vremea USL-ului l-a lăsat pe Crin Antonescu să fie imaginea Coaliției. A ajuns președinte al PSD, însă nu a reușit să se arate în fața oamenilor drept un lider care să știe să conducă.
Traian Băsescu rămâne cel care a demonstrat cel mai bine de ce Ponta nu a fost pregătit să preia frâiele puterii în România. Reputația i-a rămas compromisă de atunci, după ce fostul președinte arăta public că îl are pe Ponta la degetul mic și că putea fi menajat foarte ușor.
Majoritatea etichetelor pe care le poartă astăzi Victor Ponta sunt lansate în public de Traian Băsescu.
Tot fostul președinte Traian Băsescu a fost și motivul pentru care a sacrificat întreaga sa guvernare, fiindcă Ponta s-a axat constant pe lupta cu acesta. Mai mult, fostul premier a numit în funcții importante oameni controversați care au fost condamnați și pe care mai apoi i-a apărat până la capăt. Consultanții politici spun că Ponta a rămas în istorie ca un politician imprevizibil, incapabil să gestioneze puterea și care a fost preocupat mai degrabă de soarta prietenilor, decât de soarta țării.