Povestea clopotului care sună încontinuu de 175 de ani şi nu poate fi oprit
În laboratorul Claredon, de la Universitatea Oxford, se află un clopoţel care sună continuu de 175 de ani. Acesta este alimentat de o singură baterie, instalată în 1840.
Cercetătorii şi-ar dori să afle din ce este compusă bateria, dar se tem că prin deschiderea clopotului vor periclita longevitatea experimentului. Clopotul Electric Oxford a sunat puternic de 10 miliarde de ori, conform experţilor. Bateria este realizată dintr-o ,,grămadă uscată''. Aceasta a fost inventată de Giuseppe Zamboni, în 1800, utilizând discuri alternative de zinc, argint, sulf şi alte materiale, care pot genera curenţi slabi de energie electrică, scrie Descoperă.
,, Din ce este alcătuită grămada nu se ştie cu exactitate, dar partea exeterioară este realizată din sulf care sigilează celulele de electrolit,'' a declarat cercetătorul AJ Croft, într-o lucrare din 1984. ,,Grămezi ca aceasta erau construite de Zamboni din 2.000 de perechi de discuri din folie de aluminiu lipită de hârtie impregnată în sulfat de zinc şi acoperită pe o parte cu dioxid de mangan,'' adăuga el.
Realizarea clopotului nu a început ca un experiment, acesta a fost construit de instrumentiştii londonezi, Watkin şi Hill. Pe clopot este scris ,,pornit în 1840''. A fost cumpărat ulterior de un cercetător care l-a lăsat să sune continuu. Sursa de energie a clopotului a fost înregistrată în Cartea Recordurilor ca fiind ,,cea mai durabilă baterie din lume''.
Un clopot care sună 175 de ani încontinuu ar fi iritant, dar puterea din baterie este atât de mică încât sunetul pe care clopotul îl produce nu poate fi auzit de urechea umană, însă limba oscilează în stânga şi în dreapta continuu. În acest moment, experimentul reprezintă mai mult o curiozitate.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, telescopul cu infraroşu era alimentat de o baterie similară, deoarece era necesară o sursă de electricitate portabilă.