Gheorghi Markov şi umbrela ucigaşă

A luat prânzul cu regina Elisabeta a II-a şi s-a întâlnit cu numeroşi oameni de afaceri şi politicieni englezi. Nu a plecat din Regatul Unit înainte de a-şi împlini o dorinţă de ordin personal în ultima zi a şederii sale: a părăsit Londra pentru a vizita un cimitir din Whitchurch, în sud-vestul Angliei. Acolo a participat la o slujbă de comemorare oficiată de un preot bulgar, s-a apropiat de un mormânt acoperit cu flori şi a stat nemişcat câteva clipe, citind epitaful de pe piatra funerară:
 
„În memoria lui Gheorghi Ivanov Markov
Romancier şi dramaturg
Mult îndrăgit de soţia lui, Annabel şi de fiica Sasha,
De familie şi prieteni.
Născut la Sofia, 1 martie 1929
Decedat la Londra, 11 septembrie 1978
În numele Libertăţii”
 
Preşedintele Jelev s-a aplecat asupra mormântului şi a depus un buchet de flori. După câteva secunde s-a ridicat, s-a întors spre grupul de oameni printre care se aflau soţia şi fiica celui dispărut şi a rostit cu emoţie: „Sper ca autorii acestei crime să fie demascaţi cât mai curând de către autorităţile bulgare. Acest asasinat este o ruşine care a marcat naţiunea noastră şi i-a pătat reputaţia peste hotare”.

Cine a fost Gheorghi Ivanov Markov? De ce este înmormântat în Anglia? De ce a participat însuşi preşedintele Bulgariei la această comemorare, de ce a depus buchetul de flori şi de ce a făcut afirmaţii atât de dure? De ce e scris pe piatra funerară că acest om a murit „în numele Libertăţii”?

Realitatea e că scriitorul bulgar Gheorghi Markov a fost victima metodei supreme de cenzură: asasinatul politic. Moartea sa a arătat lumii la ce este capabil să recurgă un regim totalitar pentru a se apăra de adevăr; şi, în ciuda anilor de investigaţii oficiale şi a numeroaselor informaţii care au devenit cunoscute în ultima perioadă, nimeni n-a fost încă pus sub acuzare...
 
Cine a fost Gheorghi Markov?

Gheorghi Markov a fost un scriitor bulgar de mare succes. Prima sa carte, Noaptea lui Celsius, a apărut în 1957. Romanul Bărbaţii, publicat în 1962, a avut parte de cele mai elogioase recenzii şi a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Bulgaria. Cartea a fost tradusă în toate ţările din estul Europei şi apoi ecranizată. A mai publicat şi alte romane printre care se remarcă Portretul celuilalt Eu al meu (1966) şi Femeile din Varşovia (1968). A pătruns în cercurile privilegiate ale literaturii şi intelectualităţii bulgare şi a devenit membru al Uniunii Scriitorilor.
În anul 1963, Markov a început o nouă carieră de succes ca dramaturg cu piesa „Femeia cea de treabă a vânzătorului de brânză”. Chiar şi liderii comunişti ai vremii care s-au insinuat în cercurile elitei culturale l-au acceptat pe Markov ca pe unul de-ai lor. Gheorghi Markov a participat la petrecerile lor şi a ajuns să cunoască detalii intime din viaţa lor personală, detalii ce erau ascunse cu mare grijă de ochii publicului. Aceste informaţii „din interior” aveau să îl coste viaţa.

Continuarea pe historia.ro.